Giacomo Leopardi

O luna milostiva, acum ca a mai trecut un an
Imi amintesc cum, greu, cu tristete,
Am urcat acest deal citește mai mult

O luna milostiva, acum ca a mai trecut un an
Imi amintesc cum, greu, cu tristete,
Am urcat acest deal sa te privesc,
Si atunci, ca acum si acum, atarnai deasupra acelor copaci
Iluminand tot. Dar ochilor mei
Chipul tau parea intunecat, temurand
Din lacrimile care au rasarit de sub genele mele,
Atat de dureroasa a fost viata mea: si este,
Draga mea luna; tenorul sau nu se schimba.
Si totusi, memoria si numerarea epocilor
Durererii mele ma multumesc. Cat de bine venita este,
In acest timp plin de tinerete - cand speranta dureaza,
Si memoria e scurta, amintirea chiar si a
Tristelor lucruri trecute a caror durere rezisti.

Imaginația e primul izvor al fericirii oamenilor.

Imaginația e primul izvor al fericirii oamenilor.

Infinit

Aceste dealuri solitare mi- au fost intotdeauna dragi.
Asezat aici, acest gard dulce, care blocheaza orizontul indepartat deschizand citește mai mult

Infinit

Aceste dealuri solitare mi- au fost intotdeauna dragi.
Asezat aici, acest gard dulce, care blocheaza orizontul indepartat deschizand taceri interioare si distante interminabile.
M-am scufundat in cugetarea de unde inima mea, speriata, se retrage.
Ca si vantul pe care-l aud clatinand plantele tremurande care ma inconjoara, o voce din profunzimile spiritului zguduie certitudinile gandirii.
Eternitatea razbeste peste timp, trecut si prezent amestecandu-le in imaginea ei.
In umbre interioare ma pierd pe mne insumi,
Inecandu-ma in adancurile iubirii atemporale.

Speranta, adica o licarire, o umbra de nadejde, nu-l paraseste pe om nici dupa ce i s-a întâmplat nenorocirea cea citește mai mult

Speranta, adica o licarire, o umbra de nadejde, nu-l paraseste pe om nici dupa ce i s-a întâmplat nenorocirea cea mai potrivnica acestei sperante si cea mai decisiva.

Imaginația este cel mai sublim spectacol al umanității.

Imaginația este cel mai sublim spectacol al umanității.