Adrian Popescu
Adrian Popescu (n. 24 mai 1947, Cluj) este un poet, prozator și eseist român contemporan.
Maxioms de Adrian Popescu
Intoarcerea fulgului
Un fulg de nea atinge strada murdara,
Inca un inger a cazut,
Nu stiu de ce... din citește mai mult
Intoarcerea fulgului
Un fulg de nea atinge strada murdara,
Inca un inger a cazut,
Nu stiu de ce... din mandrie probabil;
Apoi se transforma in gheata
(Daca nu a fost deja topit
In mainile de iad ale vreunui copil)
Pentru imunitate in lume dusmana;
Trec zile, dar supravietuieste
La limita talpilor atator picioare puternice
Ce dinadins freaca fervent, umilitor.
Dupa o vreme, insa, picioarele se risipesc
Lasand loc de vedere spre cer
Unde un Soare bate ca o amintire
A maretiei unui vis din trecut;
Stralucirea nu poate fi ignorata
Si gloria insultata, dupa atatea intamplari
Spre realizarea pierderii suferite.
Irezistila chemare de lumina
E imposibil de respins.
Cu bucurie si innoire pe veci
Se ridica gheata topita de caldura
Spre glasul care spune "Vino! Te primesc inapoi!".
Odata, odata am stiut sa zbor Dovada n-am dar imi aduc aminte.
Odata, odata am stiut sa zbor Dovada n-am dar imi aduc aminte.
Pentru mine, ca intotdeauna M-am saturat de zgariat la suprafete Si unghiile ma dor, imi sangereaza; Cu sangele ce curge citește mai mult
Pentru mine, ca intotdeauna M-am saturat de zgariat la suprafete Si unghiile ma dor, imi sangereaza; Cu sangele ce curge cald imi spal eu fata Si ma manjesc cu-amar si lacrimi iar.
Iluzie prapadita
In timp ce intru, toti ochii se intorc sa ma priveasca
Visand, visand...
Trec incet, cu un citește mai mult
Iluzie prapadita
In timp ce intru, toti ochii se intorc sa ma priveasca
Visand, visand...
Trec incet, cu un cap mai inalt decat orice om care ma respira
Stralucind, stralucind...
Cand zambesc imi topesc privitorii fascinati pe care-i
Zdrobesc, zdrobesc...
Cine imi poate rezista? Ma uit in jur curios
Cautand, cautand...
Sau a fost doar vanitatea mea? Fiindca stau tot singur aici
Privind, privind...