Charles Peirce

Charles Sanders Peirce (10 septembrie 1839 – 19 aprilie 1914) a fost filosof și logician american, considerat fondator al curentului filosofic pragmatism și, alături de William James, părintele semioticii moderne.
S-a născut în Cambridge, Massachusetts și a fost fiul lui Sarah Hunt Mills și Benjamin Peirce, profesor de astronomie și matematică la Universitatea Harvard. Charles Peirce a obținut diploma în chimie la Harvard în 1859 iar în timpul liber studia filosofia.
A fost un inovator în logică și matematică. Era critic față de abordările carteziene ale epistemologiei. A acuzat faptul că metoda îndoielii i-a încurajat pe oameni să se prefacă a se îndoi de ceva de care nu se îndoiau de fapt și a susținut că trebuie să începem de la ceva de care nu ne putem îndoi, progresând către adevăr, bazându-ne mai degrabă pe varietatea raționărilor noastre decât pe tăria vreuneia din ele. Mai târziu, anticartezianismul său a luat forma unei doctrine critice a simțului comun.
În eseul Fixarea convingerii (1877), scoate în evidență deosebirea practică dintre credință în sensul convingerii și îndoială. Convingerea călăuzește acțiunea, cea de-a doua stimulează cercetarea în ajungerea la o credință. Comparând diferite metode de fixare a convingerii, ajunge la concluzia că, singura metodă este metoda științei. Mare parte din munca sa a fost consacrată descrierii metodei științei și a încercat să dovedească faptul că ea ne conduce la adevăr.