Maxioms Pet

X

Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid.

Trimite prin:

Maxioms de Emil Cioran

  ( comentarii )
  25  /  19  

Sensibilitatea fata de timp pleaca din incapacitatea de a trai in prezent, iti dai seama in fiece clipa de miscarea citește mai mult

Sensibilitatea fata de timp pleaca din incapacitatea de a trai in prezent, iti dai seama in fiece clipa de miscarea nemiloasa a vremii, care se substituie dinamismului imediat al vietii, nu mai traiesti in timp, ci cu el, paralel lui.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Sentimente,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  55  /  58  

Sublimul e o criza temporala a eternitatii.

Sublimul e o criza temporala a eternitatii.

  ( comentarii )
  23  /  19  

Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apara de urmarile luciditatii si ale cunoasterii.

Lirismul este maximum de eroare prin care ne putem apara de urmarile luciditatii si ale cunoasterii.

  ( comentarii )
  48  /  52  

Divinitatea este ipostaza abstracta si impersonala a lui Dumnezeu.

Divinitatea este ipostaza abstracta si impersonala a lui Dumnezeu.

  ( comentarii )
  59  /  65  

Parfumul e istoria unei flori.

Parfumul e istoria unei flori.

Maxioms Web Pet