Maxioms Pet

X

Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid.

Trimite prin:

Maxioms de Emil Cioran

  ( comentarii )
  9  /  12  

Filozoful se gandeste la divinitate, credinciosul la Dumnezeu, unul la esenta, altul la persoana.

Filozoful se gandeste la divinitate, credinciosul la Dumnezeu, unul la esenta, altul la persoana.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Adevar,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  42  /  36  

Potrivit tuturor dovezilor suntem in lume pentru a nu face nimic.

Potrivit tuturor dovezilor suntem in lume pentru a nu face nimic.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Absurd,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  27  /  23  

Ne propuneti bucuria: dar cum s-o primim din afara, caci daca ea nu creste din noi, nu izvoraste din rezervele citește mai mult

Ne propuneti bucuria: dar cum s-o primim din afara, caci daca ea nu creste din noi, nu izvoraste din rezervele si ritmul nostru interior, orice interventie exterioara este sterila.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Bucurie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  5  /  8  

În iubire ne gustăm, ne savurăm pe noi înșine, ne încântăm cu voluptățile tremurului nostru erotic, din acest motiv, iubirea citește mai mult

În iubire ne gustăm, ne savurăm pe noi înșine, ne încântăm cu voluptățile tremurului nostru erotic, din acest motiv, iubirea este cu atât mai intensă și mai profundă cu cât distanța de persoana iubită e mai mare.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Iubire,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  37  /  39  

Omul religios incepe cu credinta in Dumnezeu, iar omul de stiinta sfarseste cu credinta in Dumnezeu.

Omul religios incepe cu credinta in Dumnezeu, iar omul de stiinta sfarseste cu credinta in Dumnezeu.

Maxioms Web Pet