Gheorghe Neagu

Infranta, albina zacea in panza paianjenului. Aripile-i grele se straduiau sa scuture panza tesuta cu-atata maiestrie.

Picioarele mici si citește mai mult

Infranta, albina zacea in panza paianjenului. Aripile-i grele se straduiau sa scuture panza tesuta cu-atata maiestrie.

Picioarele mici si viguroase se agitau inutil sa scape din mrejele ce le-nconjurau. Si se-nfundau tot mai adanc, tot mai mult. Oboseala incepea sa devina din ce in ce mai pronuntata. Rupta pe-alocuri, panza nu vroia sa cedeze. O moleseala nedorita-i cuprindea trupul reginei. N-ar fi crezut niciodata sa ajunga astfel sa-si sfarseasca viata. Si paianjenul, c-o cruce mare pe trup, care-o pandea zeflemitor. Si panza asta cleioasa si rea. Simtea cum i se apropie sfarsitul. Il dorea mai repede sau niciodata. Nici nu mai stia ce-anume dorea, dar cu tot dinadinsul vroia sa se sfarseasca odata.