Maxioms de Giacomo Leopardi
O luna milostiva, acum ca a mai trecut un an
Imi amintesc cum, greu, cu tristete,
Am urcat acest deal citește mai mult
O luna milostiva, acum ca a mai trecut un an
Imi amintesc cum, greu, cu tristete,
Am urcat acest deal sa te privesc,
Si atunci, ca acum si acum, atarnai deasupra acelor copaci
Iluminand tot. Dar ochilor mei
Chipul tau parea intunecat, temurand
Din lacrimile care au rasarit de sub genele mele,
Atat de dureroasa a fost viata mea: si este,
Draga mea luna; tenorul sau nu se schimba.
Si totusi, memoria si numerarea epocilor
Durererii mele ma multumesc. Cat de bine venita este,
In acest timp plin de tinerete - cand speranta dureaza,
Si memoria e scurta, amintirea chiar si a
Tristelor lucruri trecute a caror durere rezisti.
Imaginația e primul izvor al fericirii oamenilor.
Imaginația e primul izvor al fericirii oamenilor.
La oameni si la celelalte vietuitoare, lipsa fericirii, chiar daca nu le prilejuieste vreo durere sau vreo nenorocire, pâna si citește mai mult
La oameni si la celelalte vietuitoare, lipsa fericirii, chiar daca nu le prilejuieste vreo durere sau vreo nenorocire, pâna si în timpul cât tine ceea ce voi numiti placere, aduce neaparat dupa sine nefericirea.
Cei vârstnici renunta mai greu decât cei tineri sa creada ceea ce le convine si nu adera usor la acele citește mai mult
Cei vârstnici renunta mai greu decât cei tineri sa creada ceea ce le convine si nu adera usor la acele convingeri care îi supara, fiindca tinerii au mai mult curaj de a privi raul în fata si sunt oricând în stare sa-l înfrunte, iar de nu, sa piara.
Fara speranta nici chiar disperarea nu ar fi posibila, iar omul nu ar dispera daca nu ar spera.
Fara speranta nici chiar disperarea nu ar fi posibila, iar omul nu ar dispera daca nu ar spera.
