Maxioms de Petru Ionescu
Ajungi sa te temi ca ceea ce scrii acum vei trai mai tarziu, ca minciunile se vor adeveri si adevarurile citește mai mult
Ajungi sa te temi ca ceea ce scrii acum vei trai mai tarziu, ca minciunile se vor adeveri si adevarurile vor minti a la Macbeth, pentru ca ce-ai scris in trecut te-a luat in primire in prezent
Nu moartea ne sperie, nu moartea ne aminteste de ea in fiecare clipa, nu moartea nu ne lasa sa traim citește mai mult
Nu moartea ne sperie, nu moartea ne aminteste de ea in fiecare clipa, nu moartea nu ne lasa sa traim cum si cu cine-am vrea, nu moartea e de vina ca-n marea majoritate a timpului nu avem ce face, nu moartea ne tine locului cand dansu-e-n toi si-o fata de-abia asteapta s-o inviti in ring sau pe-a doua zi la un film sau o plimbare sau…sa-i raspunzi macar la salut, nu moartea ne-mbatraneste inca de mici, nu moartea ne-mpiedica s-o luam razna-n puterea varsteai, nu moartea face ca mare parte din viata noastra sa se petreaca-n minte, nu…moartea-i facuta din toate asteala un loc si timp.
El e singur, da’ nu va lasa sa se-nteleaga asta niciodata.
El e singur, da’ nu va lasa sa se-nteleaga asta niciodata.
Nu blestemul, nu uneltirile, nu dusmania, nu rautatea, nu prostia, nu lacomia, nu smecheria, nu, nu defectele sau descurcarerile altora... citește mai mult
Nu blestemul, nu uneltirile, nu dusmania, nu rautatea, nu prostia, nu lacomia, nu smecheria, nu, nu defectele sau descurcarerile altora... nu mitocania vecinului, nu raceala nevestei, nu nerecunostinta copilului, nu tradarea prietenului, nu ura prostului sau saracului si nici dispretul desteptului ori bogatului, nu, nici una din astea nu-l deranjeaza, damneaza si paveaza- ci doar nepasarea lui fata de toate astea