Dumitru Donescu ( 3 din 3 )
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta citește mai mult
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta limbajului lor.
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi citește mai mult
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi ce e rau, ce e bine, nu mai intrezaresc hotarul dintre viata si moarte.
Singuratatea e o gara veche Cu liniile scoase demult. In ea nimeni nu vine, nimeni nu trece. Timpul se plictiseste citește mai mult
Singuratatea e o gara veche Cu liniile scoase demult. In ea nimeni nu vine, nimeni nu trece. Timpul se plictiseste asteptand ceva ce nu se mai intampla, apoi se pregateste de somn lung.
