Eugen Dorcescu ( 10 din 30 )
Simbolul este expresia lingvistica a unei realitati antropocosmice
Simbolul este expresia lingvistica a unei realitati antropocosmice
Absenta e-o prezenta negativa,
E-un gol, o asteptare, o latenta.
E moarte si viata, deopotriva –
Chiar Domnul, pentru simturi, citește mai mult
Absenta e-o prezenta negativa,
E-un gol, o asteptare, o latenta.
E moarte si viata, deopotriva –
Chiar Domnul, pentru simturi, e-o absenta.
De neatins fiind, si nevazuta,
Asociind realitati contrare,
Absenta naste jale si frustrare
Si-un gand de neputinta absoluta.
Ne-existand, nu poate sa se-ascunda.
Ne-existand, nu-si neaga evidenta.
Egale-i sunt teroarea si clementa…
Absenta e-o prezenta mult mai crunta,
Mai greu de indurat decat prezenta.
Cel ce traieste intens drama timpului nu se poate misca, nicicand si niciunde, in spatiu.
Cel ce traieste intens drama timpului nu se poate misca, nicicand si niciunde, in spatiu.
Sufletul – singurul lumii liant. Sufletul – acest cristal de neant.
Sufletul – singurul lumii liant. Sufletul – acest cristal de neant.
Fiinta-i drumul tragic, istovit, al chipului cazut spre-asemanare.
Fiinta-i drumul tragic, istovit, al chipului cazut spre-asemanare.
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.
Fumul si de duh, si de trup se desparte. Fumu-i substanta si scrumul amintirilor moarte.
Fumul si de duh, si de trup se desparte. Fumu-i substanta si scrumul amintirilor moarte.
Nu. Vis, sau realitate, Paradisul e unul singur. Omul e incapabil sa construiasca paradisuri autentice. De altfel, nici nu e citește mai mult
Nu. Vis, sau realitate, Paradisul e unul singur. Omul e incapabil sa construiasca paradisuri autentice. De altfel, nici nu e demn de Paradis. Am spus-o de foarte multe ori: omul este fiinta care si-a ratat sansa. A fost in Paradis, apoi, din vina sa, a fost alungat din Paradis si a ramas cu dureroasa reminiscenta a Paradisului. Inca de la inceputuri, inca din Antichitate, a cautat, mereu, pe Terra, primordialul Eden, localizandu-l, spre exemplu, asa cum au facut, alaturi de altii, Pliniu cel Batran, Horatiu, Ronsard sau modernul Jean Grenier, in celebrele Les Iles Fortunées, Las Islas Afortunadas…
aspida insomniilor: angoasa.
aspida insomniilor: angoasa.
Lacrima e singura punte spre moarte.
Lacrima e singura punte spre moarte.
