Eugen Dorcescu ( 10 din 30 )
Simbolul este expresia lingvistica a unei realitati antropocosmice
Simbolul este expresia lingvistica a unei realitati antropocosmice
Absenta e-o prezenta negativa,
E-un gol, o asteptare, o latenta.
E moarte si viata, deopotriva –
Chiar Domnul, pentru simturi, citește mai mult
Absenta e-o prezenta negativa,
E-un gol, o asteptare, o latenta.
E moarte si viata, deopotriva –
Chiar Domnul, pentru simturi, e-o absenta.
De neatins fiind, si nevazuta,
Asociind realitati contrare,
Absenta naste jale si frustrare
Si-un gand de neputinta absoluta.
Ne-existand, nu poate sa se-ascunda.
Ne-existand, nu-si neaga evidenta.
Egale-i sunt teroarea si clementa…
Absenta e-o prezenta mult mai crunta,
Mai greu de indurat decat prezenta.
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, citește mai mult
Batranul isi duce zilele, noptile,
pe umeri, fluierand, prin
padurea simbolica,
prin campia simbolica,
prin pustia simbolica,
isi cara zilele, noptile,
spera
ca soarele – urias crematoriu – va
nimici
mumifiatul sau trup,
va volatiliza, in sfarsit,
sinistrul tortionar numit
constiinta.
Cel ce traieste intens drama timpului nu se poate misca, nicicand si niciunde, in spatiu.
Cel ce traieste intens drama timpului nu se poate misca, nicicand si niciunde, in spatiu.
prostia ultima cea mai de sus cea mai de jos in materie de poezie de arta e sa afirmi si citește mai mult
prostia ultima cea mai de sus cea mai de jos in materie de poezie de arta e sa afirmi si sa crezi ca poezia si arta sunt gratuite
Sufletul – singurul lumii liant. Sufletul – acest cristal de neant.
Sufletul – singurul lumii liant. Sufletul – acest cristal de neant.
Aceasta e desavarsirea nimicului. Tatal poate exista fara lume. Dar lumea nu poate exista fara Tatal.
Aceasta e desavarsirea nimicului. Tatal poate exista fara lume. Dar lumea nu poate exista fara Tatal.
Nu stim daca ceea ce numim, aici, tatal nu e cumva insusi semnificantul, ambiguu, adecvat intelegerii noastre incetosate, al teribilului citește mai mult
Nu stim daca ceea ce numim, aici, tatal nu e cumva insusi semnificantul, ambiguu, adecvat intelegerii noastre incetosate, al teribilului semnificat numit Tatal.
Nu. Vis, sau realitate, Paradisul e unul singur. Omul e incapabil sa construiasca paradisuri autentice. De altfel, nici nu e citește mai mult
Nu. Vis, sau realitate, Paradisul e unul singur. Omul e incapabil sa construiasca paradisuri autentice. De altfel, nici nu e demn de Paradis. Am spus-o de foarte multe ori: omul este fiinta care si-a ratat sansa. A fost in Paradis, apoi, din vina sa, a fost alungat din Paradis si a ramas cu dureroasa reminiscenta a Paradisului. Inca de la inceputuri, inca din Antichitate, a cautat, mereu, pe Terra, primordialul Eden, localizandu-l, spre exemplu, asa cum au facut, alaturi de altii, Pliniu cel Batran, Horatiu, Ronsard sau modernul Jean Grenier, in celebrele Les Iles Fortunées, Las Islas Afortunadas…
Omul este fiinta care si-a ratat sansa.
Omul este fiinta care si-a ratat sansa.
