Eugen Ionescu ( 10 din 16 )
Daca ar fi sa ne facem griji pentru tot ce se intampla, viata ar deveni insuportabila.
Daca ar fi sa ne facem griji pentru tot ce se intampla, viata ar deveni insuportabila.
Usurinta vine odata cu primul pas. E ca si viata si moartea... trebuie doar sa fii hotarat. Vorbind ne vin citește mai mult
Usurinta vine odata cu primul pas. E ca si viata si moartea... trebuie doar sa fii hotarat. Vorbind ne vin idei, cuvinte, apoi ne gasim pe noi, in proprile cuvinte, in orase, gradini, poate ca regasim totul si nu mai suntem orfani.
Nu este raspunsul cel care lumineaza, ci intrebarea.
Nu este raspunsul cel care lumineaza, ci intrebarea.
De ce intr-o zi minunea de a fi ia sfarsit, de ce intelegem ca este minune abia cand pierim, de citește mai mult
De ce intr-o zi minunea de a fi ia sfarsit, de ce intelegem ca este minune abia cand pierim, de ce o intunecam cu neghiobiile, cu dusmaniile, cu nadejdile stupide, de ce oamenii se cauta unii pe altii in noapte si nu se regasesc decat ca sa nu se recunoasca si sa se loveasca, de ce ne agatam cu disperare de o semnificatie inexistenta si ce crima trebuie sa ispasim pentru a putea trai in acest vid?
O poezie este culminaţia unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral.
O poezie este culminaţia unui mers lăuntric: mers în străchini sau mers astral.
Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă citește mai mult
Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare. Copilăria se termină atunci când lucrurile încetează să ne mai mire.
Toata lumea se impotriveste sa fie dirijata de toata lumea.
Toata lumea se impotriveste sa fie dirijata de toata lumea.
Ideologiile ne separa, visele si suferintele ne alatura.
Ideologiile ne separa, visele si suferintele ne alatura.
Ideologiile ne separa. Visele si suferinta ne apropie.
Ideologiile ne separa. Visele si suferinta ne apropie.
Înţelepciunea supremă e să mai pot afirma ceva după ce-am spus că nu pot afirma nimic.
Înţelepciunea supremă e să mai pot afirma ceva după ce-am spus că nu pot afirma nimic.
