Sorin Cerin ( 10 din 652 )
De ce suferim din dragoste? Nu ar fi mai bine sa uitam de aceasta durere care e una dintre cele citește mai mult
De ce suferim din dragoste? Nu ar fi mai bine sa uitam de aceasta durere care e una dintre cele mai acute ale acestui cer, peste care se astern norii cuvintelor cateodata? Sunt momente in care vreau sa-ti scriu dar nu pot, in care vreu sa alerg dar imi simt clipele de plumb, in care vreau sa sparg cupa plina de venin scrisa in Destinul trecut de dinaintea noastra a acestei lumi dar nu pot fiindca fac parte din el la fel ca si tine iubirea mea si de aceea va trebui sa bem durerea iubirii pana la capat implinindu-ne astfel soarta ca un dat al creatiei petrecute mai demult decat insuti timpul.
Prin urmare nu cred intr-un umanism care indeparteaza fiinta umana de sine in loc sa o apropie.Nici un Om nu citește mai mult
Prin urmare nu cred intr-un umanism care indeparteaza fiinta umana de sine in loc sa o apropie.Nici un Om nu ar trebui sa planga,sa ofteze,sa jongleze in acest paradis cu nefericirea,pentru ca nu-i este permis.De fiecare fiinta in parte depinde daca vrea sa deschida cu adevarat ochii pentru a vedea paradisul care o inconjoara sau daca doreste sa ramana in infernul social in care se afla.Pentru aceasta va trebui ca Omul sa renunte cat mai repede la asa zisul umanism.A inlocui umanismul cu minciunile sale frumoase nu inseamna sub nici un aspect cu a trece la tot felul de actiuni impotriva existentei Omului ca fiinta,cum de altfel au gresit unii de-a lungul istoriei.A renunta la umanism inseamna a pune imediat in locul sau spiritualismul,nascand fiinta sacerdotala.
Te caut in valtoarea sperantei de a ne intalni pe strada Fericirii imediat dupa coltul Destinului cu Moartea, pe urma citește mai mult
Te caut in valtoarea sperantei de a ne intalni pe strada Fericirii imediat dupa coltul Destinului cu Moartea, pe urma tot inainte si la dreapta Tatalui cu Neantului. Acolo cred ca e strada mult cautata. Nu stiu cand voi ajunge acolo dar ce pot sa-ti spun este ca mi-e teama sa nu ne pierdem prin acest labirint de parca odata ajunsi pe strada Fericirii nu va insemna pierdere de noi insine? Atunci ne vedem tot aici pe Iubirii, ce zici?
Faptul ca natiunile bogate au invatat sa fure dupa ce au ucis cu bestialitate pe cei mai neajutorati in diferite citește mai mult
Faptul ca natiunile bogate au invatat sa fure dupa ce au ucis cu bestialitate pe cei mai neajutorati in diferite razboaie,inseamna ca au evoluat pe calea umanismului.A fi uman inseamna a fura.Este oricum o alternativa mai evoluata a uciderii sau chiar a exterminarilor in masa.
Ne-am nascut aici datorita Destinului care este o imagine, probabil, inversa a ceea ce suntem noi in realitate, o imagine citește mai mult
Ne-am nascut aici datorita Destinului care este o imagine, probabil, inversa a ceea ce suntem noi in realitate, o imagine a ceea ce suntem noi, adica aceea dinaintea noastra, fiindca noi suntem mereu dinaintea noastra tocmai datorita imaginii Destinulul si faptului ca Intamplarea ca noi suntem si existam aici, chiar si prin intermediul visului dat de catre Iluzia Vietii se datoreaza faptului ca aceasta imagine a Intamplarii care suntem noi a fost realizata de adevarata Intamplare prin care suntem noi, iar acea Intamplare este Unica si Unic Intamplatoare, iar tocmai prin acea Unica si Intamplatoare Intamplare noi suntem parte din divinitate, fiind una si aceeasi persoana cu Factorul Nostru Creator si Unic Intamplator.
Am trecut intr-o zi prin fata mansardei clipelor pierdute, unde nici timpul nu mai vrea sa-si aminteasca ca intr-o zi citește mai mult
Am trecut intr-o zi prin fata mansardei clipelor pierdute, unde nici timpul nu mai vrea sa-si aminteasca ca intr-o zi am fost acolo, ca am facut dragoste, ca ploaia sentimentala a privirilor noastre striga pe acoperisul rosu de atata emotie, striga adanc in inimile noastre: Te iubesc. Şi acum privesc spre cer si nu vad nici un nor care ne-ar fi putut aduce o asemenea ploaie. Şi chiar daca orizontul ar mai readuce norii acelui inceput de lume sentimentala a vietii mele nu stiu unde ai mai fi tu. Fiind de negasit in imaginea Dumnezeului meu. Şi atunci imi vine sa-mi spun asa ca pentru mine, Doamne de ce ai o fata atat de dureroasa azi? De ce nu-ti arati frumusetea noptilor tale cu luna plina si soapte spuse in torentul romantic al acestei existente pentru a se implini lumea. De ce Doamne, ma lasi sa inteleg un neinteles atat de strain de mine care e lumea? De ce, Doamne, de ce?
Omul uman ar trebui sa se schimbe in Omul spiritual si implicit,sacerdotal.Orice am spune Omul este lasat pe aceasta lume citește mai mult
Omul uman ar trebui sa se schimbe in Omul spiritual si implicit,sacerdotal.Orice am spune Omul este lasat pe aceasta lume nu in calitate de fiinta perfida sau lasa,si nici de fiinta lingusitoare sau meschina cu el ,cu societatea sa si mai apoi societatea sa cuu sine,si tot asa.Omul este o fiinta eminamente spirituala.El s-a nascut pentru a fiinta in Universul sau spiritual calcand pe moarte spatio-temporalitatii,al bunurilor materiale de tot felul,a tot ceea ce il inconjoara.
Poate ca doar in acest vis ne este dat sa ne intalnim si atunci de ce sa ne consideram straini citește mai mult
Poate ca doar in acest vis ne este dat sa ne intalnim si atunci de ce sa ne consideram straini de aceasta lume care ne-a unit? Cum putem sa devenim eterni unul fata de celalalt decat intelegand eternitatea fiecarei clipe care ne desavarseste calea spre moarte? Şi daca ne-am ascunde intr-una dintre aceste clipe eterne ale privirilor noastre in noi insine ce ar mai ramane din aceasta lume? Ar mai fi lumea noastra? Ar mai fi visul nostru despre nemurire? Fiindca oricat de mult am incerca sa trecem cu vederea dar lumea suntem noi atata timp cat o cunoastem iar cand nu o mai cunoastem, dispare si lumea noastra definitiv.
ocmai atunci cand Omul a ajuns la Cunoastere nu a mai stiut nimic cu adevarat despre el, fiindca tot ceea citește mai mult
ocmai atunci cand Omul a ajuns la Cunoastere nu a mai stiut nimic cu adevarat despre el, fiindca tot ceea ce avea Omul era furat de catre Cunoastere pentru ca aceasta sa se Cunoasca in propria sa oglinda nimicitoare a Marelui Neant, unde trebuiau ca Toate sa fie reflectate nascand Destinul.
Abia atunci Omul isi va ridica fruntea catre astrul vietii care a mangaiat cu razele sale atatea si atatea milenii citește mai mult
Abia atunci Omul isi va ridica fruntea catre astrul vietii care a mangaiat cu razele sale atatea si atatea milenii de frustrare si angoasa de aburd si singuratate, de neputinta si suferinta. Va saluta Soarele si stelele si tot ceea ce-l inconjoara stiind ca acestea toate sunt desertaciune a desertaciunilor.
Desertaciune a desertaciunilor care-i va da sens Omului!
