Sorin Cerin ( 10 din 652 )
Toate marile si epocalele,descoperiri stiintifice sau tehnologice,intreaga cultura si civilizatie bazata pe competitivitatea omului fata de el insuti,nu este nimic citește mai mult
Toate marile si epocalele,descoperiri stiintifice sau tehnologice,intreaga cultura si civilizatie bazata pe competitivitatea omului fata de el insuti,nu este nimic altceva decat calea otravita a destinului uman!
Spune-mi, Doamne, fara ocolisuri, de ce ai lasat pe lume crime si priviri pierdute, minciuni si desertaciune? Sa fim seriosi, citește mai mult
Spune-mi, Doamne, fara ocolisuri, de ce ai lasat pe lume crime si priviri pierdute, minciuni si desertaciune? Sa fim seriosi, nu ma lua cu texte de genul nu stiam sau a fost o eroare, fiindca nu tin. De ce le-ai gandit la Crasma Facerii pe toate acestea? Chiar nu putea-i bea un pahar de Destin ca tot Dumnezeul cuminte? Trebuiau neaparat sa fie atat de multe? Doar stia-I ca Destinul e o tarie care arde sufletele cu desertaciune si suferinte pe drumul plin de pulbere al sperantelor desarte dintre nastere si groapa, dintre ochii care se cauta privind neantul departarilor de sine fara a se fi regasit vreodata? Nu putea fi mai putin Destin care sa nu arda atat de tare? Iarta-ma, Doamne, ca ti-o spun in fata, dar erai alcoolic, prea alcoolic de Destin, prea beat de Destin.
La nasterea cunoasterii Iluziei Vietii participa doar desertaciunea.
La nasterea cunoasterii Iluziei Vietii participa doar desertaciunea.
Priveste apusul cuvintelor care striga sau vor sa taca si asculta-mi soaptele necuvintelor mele ce vor sa-ti spuna cat de citește mai mult
Priveste apusul cuvintelor care striga sau vor sa taca si asculta-mi soaptele necuvintelor mele ce vor sa-ti spuna cat de mult te iubesc chiar si atunci cand pe buze e frig si peste tot e numai durere sau instrainare si asta nu fiindca lumea ar fi straina de oameni, ci exact invers, oamenii se vor straini de lume fiindca daca ar iubi-o si ar intelege-o ar realiza ca ar trebui sa fie ceea ce nu sunt, adica, putin mai mult oameni, putina mai multa iubire si profunzime. Oare cere aceasta lume prea mult pentru a fi inteleasa?
Conditia umana este speranta care se pierde in orizontul de necuprins al paradisului. Paradisul si infernul
Conditia umana este speranta care se pierde in orizontul de necuprins al paradisului. Paradisul si infernul
Interventia nu are nici Inceput si nici Sfarsit,precum nu poate fi determinata baza acesteia dar poate fi determinat daca are citește mai mult
Interventia nu are nici Inceput si nici Sfarsit,precum nu poate fi determinata baza acesteia dar poate fi determinat daca are un determinant sau nu,prin faptul ca orice Interventie este prin raportare la Neinterventie o Predictibilitate ,intrucat Predictibilitatea apartine Neinterventiei,precum,orice Neinterventie este prin raportare la Interventie un Hazard,intrucat acesta apartine Interventiei.
Cunoasterea este somnul Lui Dumnezeu mai adanc decat vremea,in care viseaza ca se priveste in oglinda unui viitor jucat demult citește mai mult
Cunoasterea este somnul Lui Dumnezeu mai adanc decat vremea,in care viseaza ca se priveste in oglinda unui viitor jucat demult la zarurile existentei.
Cunoasterea va sti ce face iluzia:Cunoscand-o.Iluzia nu va sti ce face cunoasterea:Necunoscand-o!
Cunoasterea va sti ce face iluzia:Cunoscand-o.Iluzia nu va sti ce face cunoasterea:Necunoscand-o!
De ce nu poate accepta cunoasterea absolutul? Tocmai fiindca oglinda cunoasterii absolutului a fost sparta de Dumnezeu la ceasul creatiei citește mai mult
De ce nu poate accepta cunoasterea absolutul? Tocmai fiindca oglinda cunoasterii absolutului a fost sparta de Dumnezeu la ceasul creatiei privind lumea noastra intr-un singur ciob.
Sa fie desertaciunea iubirii aceea de a afla eternitatea acestui sentiment, al acestei lumi a iubirii din ochii tai, de citește mai mult
Sa fie desertaciunea iubirii aceea de a afla eternitatea acestui sentiment, al acestei lumi a iubirii din ochii tai, de a sti ca privirile noastre sunt eterne in adancurile sufletelor noastre doar trecand printre clipe, doar acceptand moartea ca un sfarsit inevitabil al acestei eternitati? Unde anume am fi mai fericiti in clipa eterna a acestei iubiri in care ne-am ascunde fara propria noastra lume care defineste intocmai iubirea sau trecand printre clipele trecatoare unde moartea oricum ne va desparti de lumea iubirii noastre?
