S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Bogăţia nu dă naştere la defecte, ci le face cunoscute; bogăţia nu schimbă obiceiurile, ci le descoperă.
Bogăţia nu dă naştere la defecte, ci le face cunoscute; bogăţia nu schimbă obiceiurile, ci le descoperă.
Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul-simţ românesc: "Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă". citește mai mult
Ce nu ştiu pedagogii şi ştie bunul-simţ românesc: "Nu da povaţă celui ce nu ţi-o cere, căci nu te ascultă". Însetează-l întâi. Pune-l în situaţia de a ţi-o cere. Şi pe urmă spune-i - dacă ai de spus ceva.
Cand ai murit lumii, ti-e dor de tine insuti si-ti consumi ce-ti mai ramane de trait intr-o nostalgie neimplinita.
Cand ai murit lumii, ti-e dor de tine insuti si-ti consumi ce-ti mai ramane de trait intr-o nostalgie neimplinita.
Florile nu se rup. Florile se admiră.
Florile nu se rup. Florile se admiră.
Ateii nu cred în nimic. Dar eu sunt credincios. Eu cred în nimic.
Ateii nu cred în nimic. Dar eu sunt credincios. Eu cred în nimic.
Fericiti cei ce dorm fara sa se teama de vise.
Fericiti cei ce dorm fara sa se teama de vise.
Şi unui duşman, când vine în casă, trebuie să i se dea ospitalitatea obişnuită; copacul nu refuză umbra sa nici citește mai mult
Şi unui duşman, când vine în casă, trebuie să i se dea ospitalitatea obişnuită; copacul nu refuză umbra sa nici celui care vine să-l taie.
Fii sigur ca nu cand a descoperit America, ci cand a fost pe punctul de a o descoperi, a fost citește mai mult
Fii sigur ca nu cand a descoperit America, ci cand a fost pe punctul de a o descoperi, a fost fericit Columb.
Cine oare îmi va încredinţa un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? citește mai mult
Cine oare îmi va încredinţa un trup duhovnicesc atâta vreme cât eu nu pot stăpâni nici măcar un trup pământesc? Trupurile mici şi pieritoare pe care le avem acum ne-au fost dăruite aşa cum şcolarilor li se dau poneii. Trebuie să învăţăm să conducem, nu pentru că într-o bună zi am scăpa cu totul de cai, ci pentru că într-o bună zi s-ar putea să călărim pe deşeuate, neînfricaţi şi voioşi, pe acei bidivii incomparabil mai mari, pe caii aceia înaripaţi, strălucitori, de pasul cărora se cutremură lumea şi care ne aşteaptă poate chiar acum cu nerăbdare, bătând din copite şi sforăind pe nări, în grajdurile Împăratului. Nu că galopul ar fi lipsit de orice valoare dacă nu ar fi un galop împreună cu Împăratul, dar cum altfel - de vreme ce El şi-a rezervat propriul armăsar - L-am putea însoţi?
