S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Octombrie
Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-
vezi-ti durere citește mai mult
Octombrie
Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-
vezi-ti durere albastra de drum
s-au cocosat orele
de-atatea rugaciuni
pamantul viseaza fructe de aur
cazand
un strut doi struti de speranta—
ca si cum-
da-mi mana da-mi glasul
sa trecem
silaba asta de fum
pe camp
brandusele singuratatii
toamna ca o bivolita
mananca
din inima asta de scrum.
De ce spui c-am murit, Cand iata vin spre tine, Din faldul unui gand? Acum cand inchizi ochii M-adun in citește mai mult
De ce spui c-am murit, Cand iata vin spre tine, Din faldul unui gand? Acum cand inchizi ochii M-adun in jurul tau Sa-ti fiu de cald pe calea Ce duce in infern.
Poezia este un limbaj redus la esentele lui.
Poezia este un limbaj redus la esentele lui.
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta citește mai mult
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta limbajului lor.
Fata de ceara: Ce rost sa aiba Floare de nalba, Luna cea alba... Frunza de-arama. Baga de seama Cum se citește mai mult
Fata de ceara: Ce rost sa aiba Floare de nalba, Luna cea alba... Frunza de-arama. Baga de seama Cum se destrama... Cum se pogoara fata de ceara. Ultima oara.
Poezia dispune neingradit, dupa bunul ei plac, de suferinta .
Poezia dispune neingradit, dupa bunul ei plac, de suferinta .
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.
Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.
Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.
A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme
A fi poet e-o meserie care doare! Inventeme
I-a fost dat marii poezii sa nu incapa in cuvinte.
I-a fost dat marii poezii sa nu incapa in cuvinte.
