Roza de seara
Roza rozelor
Vestea inducerii timpului
Regasit la marginea zarii.
Ceara de sera
Supusa luminii
Cazand picatura in inima tarii.
Laurii cauta
Nimbul solstitiului,
Echivalenta zilei de soare.
Durerea muntilor
Pierderea sacra ostasilor,
Ducerii noastre-n viltoare.
Auzi uraganul
Cum canta si spumega
Viata se-ndoaie lovind in himere.
Cere poetul, cere lumina
Si nimbul preface
Sarea din ape.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Cu mine se intampla un lucru dureros: poetizez absolut totul.
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
Ziua in care mor
la 23 de ani de viata
nu mai am ce sa scriu pana mor
si citește mai mult
Ziua in care mor
la 23 de ani de viata
nu mai am ce sa scriu pana mor
si e viata azi
e gura mea deschisa in fata mortii gurii mele
e soare peste foc
e tot ce-as mai scrie
daca as mai avea ce sa scriu pana mor
e pielea cea mai intinsa a zilei
e ziua in care mor
ziua in care mor este inca o zi de viata
Hai
Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea citește mai mult
Hai
Hai sa dormim, iubito, pe podea.
Geama bolnav de gelozie patul.
Vreau sa te simt intrand sub pielea mea
ca intr-un cort
unde-ti voi
fi amantul.
Cata lumina inclini de la genunchi!
Cat aer pui cu sanii in miscare!
sa sufar plin de seve ca un trunchi
de tei, rapus de tanar
din picioare.
Azi pentru prima data-am priceput
pana in gena raiul si pustia,
cat de usor e Stixul de trecut
in barca ta de coapse,
aramie.
Sa scrii vers alb e ca atunci cand joci tenis cu fileul cazut.
Sa scrii vers alb e ca atunci cand joci tenis cu fileul cazut.
Aud o voce neauzita, Care-mi spune ca nu trebuie sa raman; Vad o mana nevazuta, Care ma cheama departe.
Aud o voce neauzita, Care-mi spune ca nu trebuie sa raman; Vad o mana nevazuta, Care ma cheama departe.
Poetul clapa de pian ce a ruginit de atata melodie soptita si ascultata doar de spirite ascunse ale universului.
Poetul clapa de pian ce a ruginit de atata melodie soptita si ascultata doar de spirite ascunse ale universului.
Romanta celor ce se vind
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse citește mai mult
Romanta celor ce se vind
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse de amantii lor!
Pe la ferestre-si plimba vintul
Tristetile sfirsitului de vara,
In timp ce-n circiuma murdara,
Din strunele de-arama - cintul
Chitarelor
Isi ia avintul...
Iar pe la mese,
Rind pe rind,
O ceata de amanti artisti -
Toti ne'ntelesi si mari,
Toti Cristi...
Isi beau iubirea, fredonind
Romanta celor ce se vind.
Ceea ce e normal nu poate fi poezie.
Ceea ce e normal nu poate fi poezie.
