S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia mi se parea in tinerete, un fel de jurnal de spital: scriam sub durere, bravam sub anestezie.
Poezia mi se parea in tinerete, un fel de jurnal de spital: scriam sub durere, bravam sub anestezie.
A fi poet e mai mult o conditie decat o profesie.
A fi poet e mai mult o conditie decat o profesie.
Domnilor doar tacerile ne mai raman Daca si poporul american ar vrea sa fie roman Universuri paralele
Domnilor doar tacerile ne mai raman Daca si poporul american ar vrea sa fie roman Universuri paralele
Versurile lui ajunsese plictisitor de perfecte.
Versurile lui ajunsese plictisitor de perfecte.
Traia intr-un oras din miazazi
Un crin inzapezit in datorii
Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de citește mai mult
Traia intr-un oras din miazazi
Un crin inzapezit in datorii
Care primea, scrise pe plus cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazanoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondenta
Aveau cea mai naiva diligenta!
Poezia e cantec de delfin, nu orice ureche o poate percepe.
Poezia e cantec de delfin, nu orice ureche o poate percepe.
Cu cat sunt mai rari poetii care au lasat numele lor la veacuri, atat mai numerosi aceia care s-au pierdut citește mai mult
Cu cat sunt mai rari poetii care au lasat numele lor la veacuri, atat mai numerosi aceia care s-au pierdut in adancul uitarii.
Ziua in care mor
la 23 de ani de viata
nu mai am ce sa scriu pana mor
si citește mai mult
Ziua in care mor
la 23 de ani de viata
nu mai am ce sa scriu pana mor
si e viata azi
e gura mea deschisa in fata mortii gurii mele
e soare peste foc
e tot ce-as mai scrie
daca as mai avea ce sa scriu pana mor
e pielea cea mai intinsa a zilei
e ziua in care mor
ziua in care mor este inca o zi de viata
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
citește mai mult
Timp in delir
Azur inchis in vasul gros de lut
O, suflete, iluzie fragila,
Cum mai induri conditia umila
A carnii oarbe ce n-a cunoscut
Decat tarasul flasc ca de reptila
Al tr upului datornic si vandut
Perfidei morti ce zilnic vrea tribut
Si care-abia ma-ngaduie, din mila,
Ca pe un vier me imbatat de-o raza
Urcand la cer pe un tais de brici;
Tu, cumpana, ai si trecut de-amiaza,
Tu, mana mea, cat vei mai sta pe-aici
Pe unde timpu-n lucruri delireaza
Si nici nu stiu de-i joi sau vineri, nici!