S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
Poezia e ca aureola unei stele, creste, cand e privita prin prisma unei lacrimi.
Poezia e ca aureola unei stele, creste, cand e privita prin prisma unei lacrimi.
Ochiul pasarii Ochiul pasarii inca viu in gura felinei ma urmareste zile si nopti. O clipa i-am prins scinteia vietii citește mai mult
Ochiul pasarii Ochiul pasarii inca viu in gura felinei ma urmareste zile si nopti. O clipa i-am prins scinteia vietii pilpiind infiorat - era divina.
Domnilor doar tacerile ne mai raman Daca si poporul american ar vrea sa fie roman Universuri paralele
Domnilor doar tacerile ne mai raman Daca si poporul american ar vrea sa fie roman Universuri paralele
Un mare poet este cea mai de pret bijuterie a natiunii.
Un mare poet este cea mai de pret bijuterie a natiunii.
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti citește mai mult
Poate zariti acum prin pinza ierbii
umbrita cu ciment din loc in loc,
pe dedesubt, acei actori, superbii
goi dorobanti regenerati prin foc.
Si-n timp ce ei marsaluiesc sub floare
acoperindu-se-n drapel decent,
pe pinza verde trec tremuratoare
femei infasurate-ntr-un prezent.
Ecranul de iarba
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
citește mai mult
Pasii primilor zori
Zapezile cadeau usor in zori
Pe ochii tristi pe anii calatori
Cadeau incet pe trecerea fragila
Precum privirea mamei de copila
Zapezile amare, aspre, reci
Strangeau in albul lor mii de poteci
Si-mbratisau infrigurate cai
Zapezile cazand din ochii tai
Inalte, viforoase-ngandurate
Acoperind si zboruri si palate
Smulgeam de dor din radacini tarzii
Sperantele c-ai fi putut sa vii
Cand sufletu-mi s-a intamplat sa fie
Ninsoarea teilor din vesnicie
Cand s-au pornit cuvintele sa cada
Pe trupul meu de tanara zapada.
Sa ninga... sa ninga... Sub troiene pure sa piara balta asta trista de bolmoaje.
Sa ninga... sa ninga... Sub troiene pure sa piara balta asta trista de bolmoaje.
I-a fost dat marii poezii sa nu incapa in cuvinte.
I-a fost dat marii poezii sa nu incapa in cuvinte.
