In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cea din urma dezamagire
Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce
Caci ale tale
sunt
si citește mai mult
Cea din urma dezamagire
Din cuvant
te-ai nascut
in cuvant
te vei intoarce
Caci ale tale
sunt
si tacerea
si necuvantul
si cantarea
In numele
lui Eminescu
si al Veronicai Micle
si al poeziei lor
de dragoste
Pana la
cea din urma
postuma
INAINTE
sa eliberam
tacerea
din cuvinte
Chemari uitate
In spatele punctelor linii. Golul
Astupa tristetea. Doar vantul spulbera
Zapada ruginita
La colturi.
O, chemari citește mai mult
Chemari uitate
In spatele punctelor linii. Golul
Astupa tristetea. Doar vantul spulbera
Zapada ruginita
La colturi.
O, chemari fara duh si fara
Splendoare. Zambetul cocleste
Si cersetorii isi schimba destinul
O, clipa despletita si fara oase.
Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele citește mai mult
Tatal meu... Tatal meu spune: Vinul ameteste orice necaz, dar cum il pui pe foc iti roade oasele. Atunci soarele incepe sa planga si iarba iti scoate ochii... Ochii si omatul cerului, 1996
Poezia este viata inainte de a fi arta.
Poezia este viata inainte de a fi arta.
Danseaza cea dintai prin ochiul meu:
drum de osanda urca pelerinii
cetatii umbrelor, cu crini virgini
cu jertfe de arome-n citește mai mult
Danseaza cea dintai prin ochiul meu:
drum de osanda urca pelerinii
cetatii umbrelor, cu crini virgini
cu jertfe de arome-n bulbul greu.
Un juramant te scalda in azur
ca un copac in luna scufundat
peste clopotniti izvorand mai pur,
spland in albii coaste de barbat.
Adoratie
Catele negre
Pe cerul Vienei s-au adunat
valatuci cu miros de ploaie si martipan.
Fustele imperiale, vinetii,
si-au strans citește mai mult
Catele negre
Pe cerul Vienei s-au adunat
valatuci cu miros de ploaie si martipan.
Fustele imperiale, vinetii,
si-au strans genunchii in jurul domului,
rotocoale de matase largi cat Riesenradul.
Turcul care si-a deschis brutarie
in Sebastianplatz sta de dimineata
in magazinul gol. Deasupra bisericii de la parter
o cruce mare, cenusie, intre ferestrele blocului.
Din cerul vanat ploua
mii de matusi posomorate
si catelele lor negre.
Efect Bacovia Au cazut aseara peste sat stele cu efect intarziat Si toti pomii brusc au desfrunzit de la plus citește mai mult
Efect Bacovia Au cazut aseara peste sat stele cu efect intarziat Si toti pomii brusc au desfrunzit de la plus la minus infinit Doamne ce risipa de eternitate vantul spulbera nu frunze nestemate
Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
citește mai mult
Verde codre si tufos,
Mult cu umbra racoros,
Vara cit esti de frumos,
Toamna, putred, singerate,
A tale frunze uscate,
Rose, rose zac pe jos.
Asa vara vietei mele,
Ca dalbele floricele,
Fost-au sa fie ca ele;
Dar de chin si munca mare
Trupul meu hodina n-are
Şi mi-i traiul tot in jele...
Vintul fioros cind bate
Spulbera-n strainatate
Frunzele vested picate,
Departe de-a lor tulpina,
Unde-i moartea mai streina,
Şi pier prin lume-aruncate.
Asa vintul de urgie
Aspru sufla-n saracie,
Şi rominu-n iobagie
Are, pe-ntinsul pamint,
Numai locul de mormint,
Ca sa moara-n duiosie.
Daleu ! mai roman barbate,
Mai desteapta-te, mai frate !
Ca de tine joc isi bate,
Şi-n robie tot mereu
Te tine-n lantul cel greu,
Lumea cea fara dreptate.
Doina
Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca citește mai mult
Ajuta-ma sa zbor mai sus de munti,
mai sus de stele… mai sus de Tine!”
scobeai tu in cer
ca milogul in tomberonul din spatele blocului,
sperind ca din adincurile lui miloase
sa scoti la suprafata nufarul galben
al lunii...
Visind la nemurire
