S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Doamne Dumnezeule, ce sa faci in clipa cand omul te vede
si crede ca este el, trist de cate bube citește mai mult
Doamne Dumnezeule, ce sa faci in clipa cand omul te vede
si crede ca este el, trist de cate bube are pe trup?
Nici gloria, nici amaraciunea nu mai au sunetul acela
galagios
pe care-l simti cand crezi ca toate ale lumii
ti se pun la picioare -
prin tipat te strecori ca intr-o femeie
care te inmormanteaza si te invie de o mie de ori!
Apoi pamantul nu mai are nevoie de tine!
Poate cerul, iti zici!
Poezia e atunci cand o emotie si-a gasit gandul si gandul si-a gasit cuvintele.
Poezia e atunci cand o emotie si-a gasit gandul si gandul si-a gasit cuvintele.
Poezia autentica opereaza pe cord deschis.
Poezia autentica opereaza pe cord deschis.
...poezia e o Ana
ce-asteapta de-un secol
(in ploaie, in vint, in zapada)
sa fie zidita…
Poezia e foc, e citește mai mult
...poezia e o Ana
ce-asteapta de-un secol
(in ploaie, in vint, in zapada)
sa fie zidita…
Poezia e foc, e ispita
e siesta de dupa masa tacerii
coloana (cu discartroza! ) spre infinit
promisiunea Invierii dupa ce ai murit
blestemul incaperii
cu lacate si cu zabrele
cu merii, cu perii
cu firul de trandafir
alunite maligne pe piele
e ofranda si bir…
Ideal ar fi Ca toate cele frumos traite Sa se intoarca intr-o fiinta de muzica O dumnezeita a sunetelor Mai citește mai mult
Ideal ar fi Ca toate cele frumos traite Sa se intoarca intr-o fiinta de muzica O dumnezeita a sunetelor Mai pura ca un ideal.
Noptii
Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in citește mai mult
Noptii
Poate pentru ca intotdeauna mi-ai aparut
Ca imagine a linistii fatale pentru mine,
O noapte! Ai venit in intamplinarea mea atat de draga!
Escortata de norii verii cu bucurie
Si de delicata briza plina de voiosie.
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea citește mai mult
Arhitectura noptii:
Arhitectura noptii clara,
greu deslusita in peisaj... Ce ora
- tacand cutremurat in turnul beznei -
moartea si viata laolalta le devora?!
Nimic neatins si vindecat.
Si vane clopote amar cadenta bat.
Dar pentru ce si pentru cine?
E noapte. Liniste. Pustiu.
Tu strange-ti capul intre maini.
Singur te leagana si lasa-te vorbit
de sfanta gura a zeului orfan,
de vineri pana vineri ratacit
in golul viu - de-odinioara -,
din care vii
si vii
si vii
- ca dintr-o mare vina -
urcand aceeasi
- luminata -
scara.
Flamand si gol, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
Flamand si gol, far-adapost, Mi-ai pus pe umeri cat ai vrut,
