Am plecat
Am plecat fara de cainta
Si m-am dus fara de dor,
Ca sa uit a ta fiinta,
Ca sa uit al tau amor.
Si plecand m-am dus in lume
Numa-n voia intamplarii,
Nici cu gand de zile bune,
Nici cu jalea-nstrainarii.
De-am mers mult pe-acea carare
Nu mai stiu de-atata chin
Caci cu dor si disperare
Indarat la tine vin.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Avocatul lui Procust
Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat citește mai mult
Avocatul lui Procust
Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat iti permite patul
Uite asta-i avocatul
poti sa-i spui tot ce te doare
insa versurile de-a latul
sa le scrii sau in picioare
Poti sa scrii tot ce te doare
intinde-te fir-ar sa fie
ca zapezile la soare
dup-un dram de poezie
Apoi ia-ti cu tine veacul
si te du urgent la dracu`
Poezia este tot ceea ce merita sa ne amintim in viata.
Poezia este tot ceea ce merita sa ne amintim in viata.
A scris o poezie a zorilor, desi ma indoiesc ca s-a sculat vreodata asa devreme.
A scris o poezie a zorilor, desi ma indoiesc ca s-a sculat vreodata asa devreme.
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de citește mai mult
Pestera
intr-o zi am intrat eu insami in pestera trupului meu
stinghera si cu parul zbirlit pe cap de spaima
mai intii am pasit prin desert
leii dormeau rezemati unii de altii ca niste catedrale
spinarile lor erau aurore boreale
cascade niagara de nisip astupau gurile si toti ochii
doar oamenii desertului stiau ca zapada-i fierbinte si moale
in pestera trupului meu se afla un eremit al nisipurilor
mort neputrezit cu miinile impreunate pe piept
si cu fata intoarsa spre rasarit
l-am atins si pulberea mi-a intrat in nari ca urma lasata de foc
leii nu-l devorasera
nici vulturii nu-i curatasera oasele
nici serpii nu-l incolacisera
nimeni nu voia sa manince din mortul acela care nu mirosea a nimic
el statea ca un fetus batrin
il priveam si un glas de femeie nebuna zvonea in mine strigind
cine te-a nascut intre leii uitati ai lui dumnezeu
cine te-a auzit cum sfredelesti in pustiu
cine a simtit cum arzi ca o torta intoarsa pe dos
aspru calugar de diamant
barba ta creste desi ajunsa-i la talpi
barba ta-i asternutul meu pentru vremea cit voi sta inchisa aici
iar daca nu voi iesi niciodata afara
barba ta-i chiar rochia mea de nunta moarte si domnisoara.
... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet citește mai mult
... cu stihiile cele mai neimblanzite se masoara incapatanarea mea
aidoma celui de-o viata lasandu-se tiranizat
de un singur sunet sau halucinat de o mireasma
ingadui sa-mi strapunga teasta pironul de foc, morbus sacer,
sunt salbaticiunea ce se retrage in fundul vagaunii, singura cu moartea sa
astept sa-mi creasca din piele pe tot trupul ghimpi ca ai salcamilor
anotimpul nebuniei mele isi anunta semnele, sosirea.
Pe de o parte, se fereste sa pozeze in poet, insa, pe de alta parte, se teme de perspectiva de citește mai mult
Pe de o parte, se fereste sa pozeze in poet, insa, pe de alta parte, se teme de perspectiva de a nu mai fi poet. Pentru Bacovia, maximum de drama nu e sa mori, ci sa fii un fost poet.
Cuvinte de nisip Peisajul acesta imi vine perfect zic tragandu-mi cerul deasupra capului Si-n jur tacerea devine brusc subterana (Hiperbole citește mai mult
Cuvinte de nisip Peisajul acesta imi vine perfect zic tragandu-mi cerul deasupra capului Si-n jur tacerea devine brusc subterana (Hiperbole blitz, 2005)
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi citește mai mult
Doamne al zilelor si noptilor mele de osanda, e bezna in jurul meu si in mine, nu mai stiu azi ce e rau, ce e bine, nu mai intrezaresc hotarul dintre viata si moarte.
Poetul e omul care se catara pe o scara la stele, in timp ce canta la vioara.
Poetul e omul care se catara pe o scara la stele, in timp ce canta la vioara.
