S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
O noapte de vara seamana cu perfectiunea gandului.
O noapte de vara seamana cu perfectiunea gandului.
Vantul e atat de obosit incat sa aseaja pe maini.
Vantul e atat de obosit incat sa aseaja pe maini.
Nu iubi primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis, nu iubi dragostea, ci pe cel in citește mai mult
Nu iubi primavara, ci infatisarea unei anumite flori in care primavara s-a inchis, nu iubi dragostea, ci pe cel in care dragostea se intruchipeaza.
Florile sunt plapande, si nestiutoare, se apara si ele cum pot, se cred nemaipomenite cu spinii lor.
Florile sunt plapande, si nestiutoare, se apara si ele cum pot, se cred nemaipomenite cu spinii lor.
Siruri negre de cocoare,
Ploi caldute si usoare,
Fir de ghiocel plapand,
Cantec inganat in gand,
Satbatoare…
Zumzet viu citește mai mult
Siruri negre de cocoare,
Ploi caldute si usoare,
Fir de ghiocel plapand,
Cantec inganat in gand,
Satbatoare…
Zumzet viu prin zarzari. Oare
Canta florile la soare?
Ca pe crengi de floare pline
Nu stii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…
Pentru tine, primavara,
Care-aduci belsug in tara,
Care vii,
Peste campii,
Cu banuti de papadii
Si cu cantec de copii!
Pentru Tine, Primavara
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matasa al curcubeului, cu el imi citește mai mult
A trecut o ploaie de primavara si s-a tesut in zare braul frant de matasa al curcubeului, cu el imi incing mijlocul si ma duc.
In mintea mea e iarna, dar in sufletul meu e o primavara permanenta.
In mintea mea e iarna, dar in sufletul meu e o primavara permanenta.
Cateodata toamna isi prelinge covorul de frunze, vant si melancolie peste suflete in care tocmai inmugurise primavara.
Cateodata toamna isi prelinge covorul de frunze, vant si melancolie peste suflete in care tocmai inmugurise primavara.
Anotimpuri in noi nesfarsit vin si trec
precum generatii;
anotimpuri in noi se petrec,
ne petrec,
din afara-nspre sine:
primaveri citește mai mult
Anotimpuri in noi nesfarsit vin si trec
precum generatii;
anotimpuri in noi se petrec,
ne petrec,
din afara-nspre sine:
primaveri si seninuri,
tomnatice ganduri, inghet, infloriri;
si iar generatii
de ganduri,
de clipe,
rostiri;
mai apoi,
anotimpuri in noi.
