Ispite puerile Cum miroase vesnicia a lapte de vaca toti viteii Doamne ar linge-o oleaca

Ispite puerile Cum miroase vesnicia a lapte de vaca toti viteii Doamne ar linge-o oleaca

Aud o voce neauzita, Care-mi spune ca nu trebuie sa raman; Vad o mana nevazuta, Care ma cheama departe.

Aud o voce neauzita, Care-mi spune ca nu trebuie sa raman; Vad o mana nevazuta, Care ma cheama departe.

Cum imi bate ceasul

Daca il ascult cu urechea dreapta
Ceasul meu bate clipele vietii mele.

Daca il citește mai mult

Cum imi bate ceasul

Daca il ascult cu urechea dreapta
Ceasul meu bate clipele vietii mele.

Daca il ascult cu urechea stanga
Ceasul meu bate clipele vietii tale.

Daca il ascult cu osul fruntii
Ceasul meu masoara durata universului.

Daca il arunc in apa
Dau inapoi cu un regn si devin copac.

Daca il arunc in foc
Dau inapoi cu doua regnuri si devin piatra.

Daca il arunc in neant
Si il ascult cu memoria mortilor
Dau inapoi cu trei regnuri
Si devin Cuvant.

Poezia este cea mai antica arta a spiritului omenesc.

Poezia este cea mai antica arta a spiritului omenesc.

Fiind Eminescu

Fiind poet taceri cutreieram
si ma opream ades langa cuvant
si tampla mi-o apropiam
la blanda batere citește mai mult

Fiind Eminescu

Fiind poet taceri cutreieram
si ma opream ades langa cuvant
si tampla mi-o apropiam
la blanda batere de vant

Si ma opream ades langa cuvant
ca sa-l aud cum creste ca si iarba
de-si risipea mireasma teiul sfant
parea ca totusi nu traiesc degeaba

Ca sa-l aud cum creste ca si iarba
eu tampla mi-o apropiam
lumina lunii o caram cu roaba
fiind poet taceri cutreieram

Si ma opream ades langa cuvant
iluminat de teiul vechi si sfant

Decat vinovatia mea

Vinovatia mea ametita e. O
Aruncare la tinta si o
Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii
Cuvintele citește mai mult

Decat vinovatia mea

Vinovatia mea ametita e. O
Aruncare la tinta si o
Fereastra deschisa. Bajbaie ca orbii
Cuvintele in pesteri vopsite
In alb si negru.

Alungat e alergatorul. Privesc
La propriul meu spectacol si pornesc.
Lumanarile palpaie si se face zi
Si staruie penumbra

Decat vinovatia mea vopsita
In alb si negru.

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
citește mai mult

Un plisc de pasare cu dinti
ciugulindu-ne carnea de pe spate
cand ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.
Si ceata din farfurii, care ar fi trebuit sa ne puna
mai de mult pe ganduri. Iata nu este vis
in care sa nu seceram, toata noaptea, pe ploaie,
mereu si mereu aceeasi tarla de grau. Nu este nod
sa-l desfacem, fara ca el sa nu creada
c-am incerca sa-l invatam sa planga. Ni se face dor
sa cantam si nu izbutim din pricina intunericului
din gura. Ni se face sete de chipul lui Christ
invelit in viorele si crini, asa cum il vedeam,
altadata, printre lumanari si candeli aprinse.
"O trista monotonie! - strig. O harta a unei tari
mutilate: realitatea! " Si nu m-aude niciodata nimeni,
pentru ca nimeni nu trebuie sa ma auda. Trebuie
sa ajungem cu totii la cer. Trebuie secerat graul.
Trebuie sa ne privim in oglinda, la flacara unui chibrit.

Monotonie

Poezia este mult mai fina si mai filozofica decat istoria; pentru ca poezia exprima universalul, in timp ce istoria exprima citește mai mult

Poezia este mult mai fina si mai filozofica decat istoria; pentru ca poezia exprima universalul, in timp ce istoria exprima particularul.

Arta din imprudenta

Prinzandu-ma
asupra
faptului

Repetate
metafore
infractionale

Singuratatea
m-a aruncat
preventiv

In celula
unui
citește mai mult

Arta din imprudenta

Prinzandu-ma
asupra
faptului

Repetate
metafore
infractionale

Singuratatea
m-a aruncat
preventiv

In celula
unui
poem

Intre timp

Melancolia
mi-a luat
primele

Declaratii
de
iubire

Asa ca

Din subsolul
acestor
pagini

In deplinatatea
facultatilor
mele
stilistice

Imi
semnez

CONDAMNAREA
PE
VIATĂ

LA POEZIE

Doamne
(ch)iar sunt mort

Fir-ar sa fie