S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult
Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.
Viziune
Nu-ti iesi din pepeni De ce sa iesi dintre bunii tai pepeni? Mai bine ramai aici Unde sa pleci? Intre citește mai mult
Nu-ti iesi din pepeni De ce sa iesi dintre bunii tai pepeni? Mai bine ramai aici Unde sa pleci? Intre dovlecei? Ce rost are? [...] Nu-ti iesi din pepeni! Tot la ei ajungi.
NICĂ N-A PLECAT
Căci
Nefericit ca anul acesta
Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am citește mai mult
NICĂ N-A PLECAT
Căci
Nefericit ca anul acesta
Ca anul
trecut
Şi
Ca de când sunt
TATĂ
N-am fost niciodată
Costel Zăgan, Ode gingaşe
Destin Atat imi agravez nasterea putin cate putin. Universuri paralele
Destin Atat imi agravez nasterea putin cate putin. Universuri paralele
Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara citește mai mult
Chiar daca mi se spune in oracol
Ca nu mai am ce darui, n-ascult;
Mai pot sa dau o seara de spectacol
In cinstea unei lacrimi de demult.
Chiar de s-au dus pe rapa toti argintii,
Si viile sub brume putrezesc,
Mai pot sa dau din pivnitele mintii
Cate un cantec si un vin domnesc.
Chiar daca s-a rarit lumina toata
Si de petreceri nu mai am habar,
Mai canta-n crasma inimii o fata,
Si pot sa va mai dau cate-un pahar.
Chiar daca
Am plecat
Am plecat fara de cainta
Si m-am dus fara de dor,
Ca sa uit a ta fiinta,
citește mai mult
Am plecat
Am plecat fara de cainta
Si m-am dus fara de dor,
Ca sa uit a ta fiinta,
Ca sa uit al tau amor.
Si plecand m-am dus in lume
Numa-n voia intamplarii,
Nici cu gand de zile bune,
Nici cu jalea-nstrainarii.
De-am mers mult pe-acea carare
Nu mai stiu de-atata chin
Caci cu dor si disperare
Indarat la tine vin.
Odihna taurului
satul
sta taurul
in mijlocul campiei galbene
de parca din senin un fulger
l- a carbonizat
citește mai mult
Odihna taurului
satul
sta taurul
in mijlocul campiei galbene
de parca din senin un fulger
l- a carbonizat
e negru de putere
mai viu sun crusta deasa
stralucitor acoperita de sudoare
si-n linistea si arsita amiezii
se- aude cum se coace- n el samanta.
Arta din imprudenta
Prinzandu-ma
asupra
faptului
Repetate
metafore
infractionale
Singuratatea
m-a aruncat
preventiv
In celula
unui
citește mai mult
Arta din imprudenta
Prinzandu-ma
asupra
faptului
Repetate
metafore
infractionale
Singuratatea
m-a aruncat
preventiv
In celula
unui
poem
Intre timp
Melancolia
mi-a luat
primele
Declaratii
de
iubire
Asa ca
Din subsolul
acestor
pagini
In deplinatatea
facultatilor
mele
stilistice
Imi
semnez
CONDAMNAREA
PE
VIATĂ
LA POEZIE
Doamne
(ch)iar sunt mort
Fir-ar sa fie
E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai citește mai mult
E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai lunga din anul preadomnesc e ziua mea si-s mandra ca-s om si ca traiesc!
