Poezia lui e uscata ca o mumie si poate de aceea rezista timpului.

Poezia lui e uscata ca o mumie si poate de aceea rezista timpului.

Ingerii n-au coborat de pe arca, au preferat sa ramana un mit.

Ingerii n-au coborat de pe arca, au preferat sa ramana un mit.

Poetii nu se rusineaza de propriile experiente ei profita de ele.

Poetii nu se rusineaza de propriile experiente ei profita de ele.

Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea citește mai mult

Autoportret Am dat peste un om care nu stie sa faca un rau bine; fericit pentru acest lucru in fericirea lui fara margini. Poezii si desene, 2001

Catele negre

Pe cerul Vienei s-au adunat
valatuci cu miros de ploaie si martipan.
Fustele imperiale, vinetii,
si-au strans citește mai mult

Catele negre

Pe cerul Vienei s-au adunat
valatuci cu miros de ploaie si martipan.
Fustele imperiale, vinetii,
si-au strans genunchii in jurul domului,
rotocoale de matase largi cat Riesenradul.
Turcul care si-a deschis brutarie
in Sebastianplatz sta de dimineata
in magazinul gol. Deasupra bisericii de la parter
o cruce mare, cenusie, intre ferestrele blocului.
Din cerul vanat ploua
mii de matusi posomorate
si catelele lor negre.

Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica irationalul, este forma goala a activitatii intelectuale.

Poezia e un mod ceremonial, ineficient de a comunica irationalul, este forma goala a activitatii intelectuale.

prostia ultima cea mai de sus cea mai de jos in materie de poezie de arta e sa afirmi si citește mai mult

prostia ultima cea mai de sus cea mai de jos in materie de poezie de arta e sa afirmi si sa crezi ca poezia si arta sunt gratuite

Daca poezia n-ar fi decat ciripit, toti vrabioii ar fi rivalii lui Eminescu.

Daca poezia n-ar fi decat ciripit, toti vrabioii ar fi rivalii lui Eminescu.

O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici citește mai mult

O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici zeii, cat erau ei de zei, nu rezistau sa-i asculte cantecul suprem ca frumusete, iar muritorii cu timpane inadecvate il auzeau ca zgomot, fara sa-i perceapa melodia.Enervati, zeii i-au poruncit celui care o faurise sa despice lira in doua, iar mesterul a trebuit sa se supuna. Dupa aceea, zeii ascultau cand o parte a lirei, cand alta, nereusind sa lege jumatatile cantecului.
Poezia lui Eminescu este ca lira din legenda: tradusa, trezeste in cine nu-i cunoaste limba o nedumerire deceptionata: oare ce o fi in ea atat de extraordinar? Pe de alta parte, noi, care-i putem asculta cantecul integral, suntem oare demni de sansa asta? ....
Poezia lui Eminescu, extraordinara si trista de presimtirea propriei singuratati, pare sa fi ramas prizoniera in limba ei de o frumusete unica. Ar trebui sa o ascultam si sa ne bucuram de ea, cat nu e prea tarziu pentru noi ca muritori, caci lira, dinspre partea ei, are in fata eternitatea.