Poezia actuala a venit cu un gust nou, cel al unturii de peste.

Poezia actuala a venit cu un gust nou, cel al unturii de peste.

Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii citește mai mult

Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii anunta pe ceilalti, cu zgomote surde, ca e batuta cu batul.

Ce fericit sunt cand vine o poezie asa ca un inger ce-si cauta aripile printre cuvintele mele.

Ce fericit sunt cand vine o poezie asa ca un inger ce-si cauta aripile printre cuvintele mele.

Mai bine sa fii poet fara sa scrii versuri, decat sa scrii versuri fara sa fii poet.

Mai bine sa fii poet fara sa scrii versuri, decat sa scrii versuri fara sa fii poet.

Doliu la mahala in grand

Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, citește mai mult

Doliu la mahala in grand

Pezneste inima-n stejari de-atata
viata,
ne sorcoveste promoroaca din
desise,
alearga arborii de fum, pe coperise,
la ziua pomii s-au inmanusat in
ghiata.

Pe pieptul ei rapus de doruri si de
vata
Unde-au dormit de frig perne si
boale,
Se razima un ucenic pe mana-i
moale,
Sa-si amorteasca razvratirea langa
fata.

Carmen Miserabile

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In citește mai mult

Inima mea

Inima mea de-o vreme o simt intr-adevar
Ca-n fiecare toamna se coace ca un mar.

In clipele grabite din zile lungi de vara
O simt cum se-mplineste-n tacere ca o para -

Inima mea cu pomii gradinii dimpreuna
Se-ntuneca spre toamna si-i dulce ca o pruna,

Si-n varfuri fosnitoare prin frunza amaruie
O-mprejmuie lumina de sus ca pe-o gutuie.

Inima mea se sparge cu pocnet ca o nuca,
De-i toamna mai tarzie si umbra mai pe duca,

Si-asteapta ca un strugur pe vita, nopti intregi,
Sa te apleci aproape de ea si s-o culegi.

Poezia este o experienta a solitudinii.

Poezia este o experienta a solitudinii.

Santier:

Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, citește mai mult

Santier:

Paduri de vuiete si foc
ridica pulberea din loc
Si la caldura razelor de soare
Ii da putere, forma si culoare.
Fiecare sunet isi cunoaste
Putintele marimii
Dar toate se inalta
Cu buza arsa
De vapaia inaltimii.
De-aici la steaua
Cea mai departata
E doar un pas marunt de fata.
De-aici, rasucita printre stele,
Fasia dura a visului
Are prin ochelarii de sondor
Dimensiunile abisului.

Ceea ce ma hraneste ma ditruge.

Ceea ce ma hraneste ma ditruge.