Tu dulce-neagra, furios amara
Esenta
Care bantui arborii si gandul,
Facand si desfacand ganduri si lumi,
Iluminand pe dinlauntru patimirea
Si sfasiind fragila rezistenta
A clipelor chemate sa se duca
Si sa urce
In alt timp.
Tie, trecere si stavila, ar trebui sa-ti dam
Un nume
Pe care iadul fiintei sa nu-1 stie.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult citește mai mult
Se clatina clopotnita luminii
Si pasii-s refuzati de muntii rai,
Iar pana maine m-aresteaza crinii
Ca am tanjit prea mult la sanii tai.
Chiar sanii tai lipsiti de libertate
Sunt revoltati si sar din inchisori,
Dar ce pirat n-ar vrea sa-mi fie frate,
Cand ar vedea asemenea comori?
Ori sunt ai tai, ori sunt ai nimanuia,
Dar ca sa-i vad mai des as cugeta
Sa cer azil politic la gutuia
Ce arde peste carti in casa ta!
Riscul poetului
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.
Un poet valoreaza la fel cat cel mai bun poem al sau.
Sa scrii vers liber este ca si cum ai juca tenis cu plasa lasata.
Sa scrii vers liber este ca si cum ai juca tenis cu plasa lasata.
Ce inger mantuie
Ce inger mantuie, -n ev, roza
din coloritul nul, mai stiu.
Dincolo, ritul nu-l mai stiu:
citește mai mult
Ce inger mantuie
Ce inger mantuie, -n ev, roza
din coloritul nul, mai stiu.
Dincolo, ritul nu-l mai stiu:
ce inger mantuie nevroza
cand lacrimile, -n harpe, trec
un sange ca de nalbe terne?
Un sange cade-n alb, - eterne,
cand lacrimile-n har, petrec?
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins citește mai mult
Pentru ca iti place totul si totusi nimic
si tu n-aveai voie sa zimbesti caci parul ti-ar fi atins stelele
mainile ti-ar fi ajuns mai lungi mai lungi decat cablurile de la metrou
in ranile mele aveai un loc cu totul special te tineam suspendata intinsa pe
peretii captusiti cu postere
fara vreun motiv anume si tu nu strigai niciodata dupa ajutor
imi priveai limfa crescand mai repede ca un fluviu din ochi si din gene
podele de sange inchegat peste noi ca o plaja fara spectatori sau nisip
eu imi desenam in fiecare zi o alta camera ma dezlegam de penele tale albastre
ca sa pot sa respir dar tu reveneai de fiecare data in visele mele
te pastram acolo inchisa in poemele mele triste stransa ermetic intre palme
si te priveam alergandu-mi printre fiecare neuron
cu atata viteza incat nu te prindeam niciodata din urma
in mintea ta era o ceata de un verde inchis retezat din toate obsesiile noastre
din pielea noastra tremurand la cea mai mica atingere straina
as fi vrut.
Floare galbena:
Blanda floare,
Imbracata-n galben cer,
Martor dragostei si crezul
Primului sarut de straja.
Dorm in rame citește mai mult
Floare galbena:
Blanda floare,
Imbracata-n galben cer,
Martor dragostei si crezul
Primului sarut de straja.
Dorm in rame cei ce-au spus
Iasomiei doar frumosul,
Martorul tau sfant durerea-
Tu distrusa de nesomn.
Crezul meu - nehotararea
De-a te sti iubire rara;
In campia numai smirna,
Arsa-as vrea sa stiu ca mori.
Trec prin ierburi mari nelinisti
Tu ramai credinta blanda,
Semn al cutei de pe frunte
Sangerat de dorul tau.
Avocatul lui Procust
Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat citește mai mult
Avocatul lui Procust
Vrei sa scrii o poezie
bine cheama-ti avocatul
dar sa scrii fir-ar sa fie
doar cat iti permite patul
Uite asta-i avocatul
poti sa-i spui tot ce te doare
insa versurile de-a latul
sa le scrii sau in picioare
Poti sa scrii tot ce te doare
intinde-te fir-ar sa fie
ca zapezile la soare
dup-un dram de poezie
Apoi ia-ti cu tine veacul
si te du urgent la dracu`
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.
Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.
Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.
