S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poetul, donator de sange la spitalul cuvintelor.
Poetul, donator de sange la spitalul cuvintelor.
Marii poeti merg direct la esenta. Esenta este de obicei atinsa prin simplitate si prin tonul degajat. Simplitatea sperie uneori.
Marii poeti merg direct la esenta. Esenta este de obicei atinsa prin simplitate si prin tonul degajat. Simplitatea sperie uneori.
A scris o poezie a zorilor, desi ma indoiesc ca s-a sculat vreodata asa devreme.
A scris o poezie a zorilor, desi ma indoiesc ca s-a sculat vreodata asa devreme.
E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai citește mai mult
E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai lunga din anul preadomnesc e ziua mea si-s mandra ca-s om si ca traiesc!
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta citește mai mult
Glasul meu e din pamant sterp si din piatra amara- n-are metafizica cantului lor insumat peste fire, rostind, ranesc transcendenta limbajului lor.
Romanta celor ce se vind
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse citește mai mult
Romanta celor ce se vind
Se-ngroapa soarele-ntr-un nor -
O, negrul nor ca si mormintul
Inselatoarelor ce mor
Neplinse de amantii lor!
Pe la ferestre-si plimba vintul
Tristetile sfirsitului de vara,
In timp ce-n circiuma murdara,
Din strunele de-arama - cintul
Chitarelor
Isi ia avintul...
Iar pe la mese,
Rind pe rind,
O ceata de amanti artisti -
Toti ne'ntelesi si mari,
Toti Cristi...
Isi beau iubirea, fredonind
Romanta celor ce se vind.
Reintoarcerea
teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in citește mai mult
Reintoarcerea
teritoriile noptii-s poate singurele adevarate
caci doar in zone crepusculare
mai freamata si azi
explozia lui dumnezeu in suflete
cum pare sa fi inceput totul.
si doar anevoie imi amintesc
ca pe atunci, un copil ne-a improscat
cu o apa, ai carei stropi inca nu ne-au ajuns.
afara batea vantul. ploua.
si-am zarit deodata o fetita
in fata ferestrelor casei scarilor
urmarind din ochi o prietena
ce urca treptele in urma tatalui ei.
a ridicat incet manuta a ramas bun
nemiscata, insa cealalta nu s-a intors.
si ea a ramas asa - cu mana-i mica
inaltata. palpitand ca o vietate ranita
traind pesemne, pentru prima oara
prin sticla umeda dintr-o casa a scarilor
instrainarea din jur. singuratatea.
apoi, s-a indepartat incet, impovarata
carand in spate ghiozdanul
aproape cat ea de mare.
si dintr-odata a zbughit-o
de parca ar fi uitat
brusc, totul.
Poezia este tot ceea ce merita sa ne amintim in viata.
Poezia este tot ceea ce merita sa ne amintim in viata.
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si citește mai mult
Tristan si Isolda
Cu soarele din toamna asta chilimbara,
Azi ti-am simtit, intaia oara,
Trupul, ca un destin si ca un scut
Pe trupul meu asternut.
Alba ardeai in calma noastra-adorare,
Din care mainile-mi un nimb ti-au fost incins,
Iar toamna cand pojarul si-a aprins,
Ardeam de-a valma-ntr-o tacuta invalvorare.
Puri sub steag de foc pluteam, corabie
Alba; toamna, printre lacrime filtrata
Punea-ntre noi a lui Tristan jurata sabie
De inaltare si de puritate.
