S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia se scrie cu penita incinsa in cazanele iadului.
Poezia se scrie cu penita incinsa in cazanele iadului.
Vanzatoarea de ninsori
Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la citește mai mult
Vanzatoarea de ninsori
Cum te dezbraci copacii dau in floare
si simt in piept vapaia unui crin
de la zapada sufletul se-aprinde oare
cand te privesc si mor cate putin
Si simt in piept vapaia unui crin
si trupul parca-i flacara straina
intre prea mult si iata prea putin
esti noaptea devorata de lumina
Si trupul parca-i flacara straina
de la zapada sufletul se-aprinde oare
si cine pentru cine da lumina
sta noaptea sub aceasta intrebare
Cum te dezbraci copacii dau in floare
de parca i-ar aprinde o ninsoare
Daca nu existi, inventeaza-te
Vorbele mele nu stiu sa vorbeasca.Holbate
Se uita la mine.Hai, spune-le cum
Marea e un citește mai mult
Daca nu existi, inventeaza-te
Vorbele mele nu stiu sa vorbeasca.Holbate
Se uita la mine.Hai, spune-le cum
Marea e un cuvant albastru
Ciugulit de pescarusi cand se intristeaza
Nisipul.
Hai, arunca pietricele si impinge
Sfarsitul iantr-o prapastie.Pune punct
Si incepe scrierea cu un nou alfabet.
Daca nu-l stii inventeaza-l.Daca
Nu existi inventeaza-te.
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un citește mai mult
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
Poezia mi se parea in tinerete, un fel de jurnal de spital: scriam sub durere, bravam sub anestezie.
Poezia mi se parea in tinerete, un fel de jurnal de spital: scriam sub durere, bravam sub anestezie.
Caci toti ucidem ce ni-i drag
Caci toti ucidem ce ni-i drag
Poezia este gravitatia sufletului.
Poezia este gravitatia sufletului.
Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub citește mai mult
Eu care misc in toamna aceasta apa fumurie,
De o vointa oarba adus si-ntunecat
La paznicul de lacuri noaptea sub fereastra,
Visez o flacara la gura pustii de vanat.
Afara viscolu-mi smuceste din pripoane barca,
Pazeste-o, Doamne, rastignita de pamant,
Sa se trezeasca dimineata si sa plece
Copilul ros pe care-l port in gand.
Incolo nu mai are importanta
Deliru-acesta instelat venind,
Eu voi muri in pata de lumina
Pe care-o lasa luna rasarind.
Adaos
ziua se apasa pe asfalt
inauntrul bratelor mele
nu e decit iubire
acum pot spune asta
inauntrul bratelor citește mai mult
ziua se apasa pe asfalt
inauntrul bratelor mele
nu e decit iubire
acum pot spune asta
inauntrul bratelor mele
nu e decit iubire
inauntrul iubirii dinauntrul bratelor mele
e tot ce vad
in timp ce stau aici
in timp ce un mic paianjen
isi tese frumoasa pinza
lipind-o de pleoapele mele