S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ceea ce ma hraneste ma ditruge.
Ceea ce ma hraneste ma ditruge.
Poezia este limbajul comun ridicat la puterea N.Poezia este inrudita ci ideile,alimentata ci emotii, toate acestea impreuna fiind tinute de citește mai mult
Poezia este limbajul comun ridicat la puterea N.Poezia este inrudita ci ideile,alimentata ci emotii, toate acestea impreuna fiind tinute de pielea delicata a cuvintelor.
...poezia e o Ana
ce-asteapta de-un secol
(in ploaie, in vint, in zapada)
sa fie zidita…
Poezia e foc, e citește mai mult
...poezia e o Ana
ce-asteapta de-un secol
(in ploaie, in vint, in zapada)
sa fie zidita…
Poezia e foc, e ispita
e siesta de dupa masa tacerii
coloana (cu discartroza! ) spre infinit
promisiunea Invierii dupa ce ai murit
blestemul incaperii
cu lacate si cu zabrele
cu merii, cu perii
cu firul de trandafir
alunite maligne pe piele
e ofranda si bir…
Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza
Indoliat citește mai mult
Bintuie lumina si nu mai pot vedea
decit in pace decit in bucurie
cu nevinovatie.
Discurs despre apoteoza
Indoliat de fluturi
un lac
albastrul aplecat
intr-o fintina
un echivoc de coapsa si mar dulce
cu lacomia apei
cu lacomia inimii in valve
cu lacomia viermelui in fructe
cu lacomia golului in cintec -
sub plutele spulzite de beteala.
Nu poezia pe care am citit-o, ci cea la care ne reîntoarcem cu cea mai mare plăcere are forţă autentică citește mai mult
Nu poezia pe care am citit-o, ci cea la care ne reîntoarcem cu cea mai mare plăcere are forţă autentică şi merită numele de poezie majoră.
Poemul se cuvine sa fie ca o stea: e o lume si pare un diamant.
Poemul se cuvine sa fie ca o stea: e o lume si pare un diamant.
Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.
Faina frunzei de artar O macina prin parcuri pasii Un luminis, sa mai tresar, Adast sa uit, tradarea, lasii.
Intoarcerea:
E alba umbra
Si adanc ma caina
Cu sclavii mei
Din parasitul templu
Si-n umerii rotunzi
Imi cresc citește mai mult
Intoarcerea:
E alba umbra
Si adanc ma caina
Cu sclavii mei
Din parasitul templu
Si-n umerii rotunzi
Imi cresc coloane
De marmora
Ciudata daltuire
Vechii aezi
Mi se trezesc in sange
Si-n ochii mei
Iubirile lui Zeus
Ard zamislind necunoscut
Cuvantul
Din apa sfanta
Unde tristul Charon
Imi tot dezlega luntrea inapoi.
Poezia nu-i decat instrumentul unui funebru narcisism.
Poezia nu-i decat instrumentul unui funebru narcisism.
