S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Nuanta
Imi place nespus de Dumneavoastra,
Domnule Brancusi:
Ati venit din inima lucrurilor
Direct in inima Europei,
Fara sa citește mai mult
Nuanta
Imi place nespus de Dumneavoastra,
Domnule Brancusi:
Ati venit din inima lucrurilor
Direct in inima Europei,
Fara sa intrebati pe nimeni.
V-ati asezat vatra si dalta
In ochiul clipei roditoare,
Netinand cont de niciun viscol.
Treptat astrii au inceput sa cante,
Intruchipand Maiastra din sudoare.
Sunteti al plaiului,
Sunteti al zarilor,
Munte care in locul fibrei de granit
Are suflet - poate sa zboare.
Cina ce de taina
(analiza combinatorie)
Dragoste........ 1
Parinti......... 1
Inima........... 1
Nevasta......... 1
Facultate....... 1
Copii........... 5
Puscarie........ citește mai mult
Cina ce de taina
(analiza combinatorie)
Dragoste........ 1
Parinti......... 1
Inima........... 1
Nevasta......... 1
Facultate....... 1
Copii........... 5
Puscarie........ 1
(Ne)Fericire.... 1
Total... 12 si Iisus Hristos
Rest... Iuda si/ori Golgota
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, citește mai mult
In primul rand poezia ramane ceea ce-a fost dintotdeuna - defularea personala a unei trairi la nivel existential. Deprimismul artistic, adica starea despre care unii care scriu texte nici macar n-au auzit, ce sa mai spun de simtit. Fara suferinta artistica poezia nu exista, fara traire un poem nu poate respira. Abia apoi se transforma la nivel de receptare intr-un mai mult sau mai putin instrument afectiv, care-si gaseste cel putin o forma de autentic.
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii citește mai mult
Un poet in care nu se schimba nimic pentru ca rezoneaza cu universul e ca o cutie goala care ii anunta pe ceilalti, cu zgomote surde, ca e batuta cu batul.
Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste!
Ars poetica Nu mai pot scrie Decat un singur cuvant: Liniste!
Esti cinic esti manios genele mele
prabusesc umbre pe buzele-ti crude
sub san se-opreste
se reporneste inima
bem busuioaca citește mai mult
Esti cinic esti manios genele mele
prabusesc umbre pe buzele-ti crude
sub san se-opreste
se reporneste inima
bem busuioaca dulce mancam margarina cu sare
ne veselim light si-ntre noi
iubirea vanata se-ncropeste
deasupra
luna aspra rasare
eu tu inima mea pe campul cu maci / intre nori
aspra mangaietoare.
Banchetul
Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il citește mai mult
Banchetul
Mancam urda, scriem poezie absurda,
degustam branza Trapist pentru un poem realist,
cu o roata de Penteleu il gonim pe vulturul Eu
hranit cu ficatii lui Prometeu -
Astfel ne-am petrecut ospatul cu prietenii.
In urma lor, pe sub usa inchisa, s-a strecurat
stralucirea
unei veri neiertatoare, infierbantate.
Desigur, ramasitele vor fi aruncate.
Vrea unul
Vrea unul sa Te uite si ce-a uitat injura
Prostia-i unge zilnic cu musita la gura.
Zadarnicia citește mai mult
Vrea unul
Vrea unul sa Te uite si ce-a uitat injura
Prostia-i unge zilnic cu musita la gura.
Zadarnicia lui coltoasa are toane,
Vrea chipul sa i-l ia cu japca din icoane.
Credinta mea din neam in chinga nu te tine
Sa-ti lauzi Dumnezeul si sa iti fie bine.
Nu Sfantul meu din rama se-ncrunta si opreste
Sa-ti porti curat vointa, cum apa nici un peste
Nu poate sa-l retina-n navodul unei mari,
Desi e-un tarm de-a pururi hotar in departari.
Deasupra-i neted cerul, albastru, fara spini,
O fi avand cadastru, parcele si gradini?
Acolo Tatal meu si-al tau poate-s vecini.
De-ai fi legat cu ziua de Domnul tau prin fuga
Nu le-ai strica hotarul cu viclenii de sluga.
Totem cu ochi albastri
Prin ce miracol si prin ce putere
Chemi luntrile din ape sa se culce
In citește mai mult
Totem cu ochi albastri
Prin ce miracol si prin ce putere
Chemi luntrile din ape sa se culce
In coapsa ta cioplita din lemn dulce
Si viespile sa-ti care-n carne miere?
Ce mari iti dor m sub unghii? Ce maree
Iti da in leagan sangele sub luna,
Ca nici chiar zeii n-ar putea sa spuna
Ce forte-oculte porti in trup, femeie?
Esti chiar lucrarea ordinii divine,
Esti curatia care ma-nfioara.
A cer miroase par ul tau si-a vara.
Iar ochii-ti candizi fragezind lumine,
Cu-albastr ul lor de-origine stelara,
Sunt un totem al roiului de-albine.