Un varsator de ceara ca mester iscusit
A nimerit odata un chip desavarsit.
Delicatetea, parul si zambitoarea fata
Ii da infatosarei un aer de viata,
Dar din nenorocire el chipul a lasat
Pe langa foc la care a fost si prelucrat.
Nu este de mirare ca statuia de ceara,
S-a risipit indata aproape stand de para.
De ai facut un lucru si vrei ca sa-l pastrezi
Pentru viitorie, apoi sa departezi
Tot raul de-nainte-i si orice-mpiedicare,
Caci altfel este numai zadarnica lucrare.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Poezia este cea mai antica arta a spiritului omenesc.
Poezia este cea mai antica arta a spiritului omenesc.
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un citește mai mult
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
Poezia este dovada vietii.Daca viata ta arde bine, poezia este cenusa.
Poezia este dovada vietii.Daca viata ta arde bine, poezia este cenusa.
În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat citește mai mult
În ciuda diferenţelor de relief şi climă, de limbă şi moravuri, de legi şi obiceiuri, în ciuda lucrurilor şterse treptat din memorie şi a lucrurilor violent distruse, Poetul uneşte, prin pasiune şi cunoştinţe, vastul domeniu al societăţii umane, răspândită pe întregul pământ şi peste toate timpurile.
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
citește mai mult
Imbratisarea marii
Langa tarmul cu straluciri de bal,
Tu, mireasa a ultimului val,
Zeitate albastra,
Marea e stapana noastra
Si iubirea, surasul ei final.
Poate marea, iubind la tarm un far,
Å¢i-a dat viata din valul de clestar…
Poate te-a imaginat
Pe-o corabie uitat
Cel mai pasnic marinar.
Mai ramai, nu pleca,
Sa-ti sarut, iubita mea,
Valul care-a plans pe glezna ta.
Sa visam pana-n zori
Ca suntem nemuritori
Pe-o corabie de flori, de flori…
Langa marea ce-mpaca despartiri,
Ninsi de sarea atator amintiri,
Suntem nunta de fluturi
Pentru-a nu strivi saruturi
Pe nisipul trecutelor iubiri.
Valul marii, sub zari de catifea
Cu iubire ne va imbratisa
Si vom fi numai priviri
Semanand atator miri
Care s-au iubit candva.
Cuvintele sunt decoratii obtinute in razboaiele mintii.
Cuvintele sunt decoratii obtinute in razboaiele mintii.
Femeia
Rupe sangele de pe trup, fiara!
Si murea frumos baiatul
Si dansa frumos femeia.
Aproape ca durea padurea citește mai mult
Femeia
Rupe sangele de pe trup, fiara!
Si murea frumos baiatul
Si dansa frumos femeia.
Aproape ca durea padurea de vulpi,
Adaposteam un animal trist in mine,
Ranisem albul cu un strigat -
Aproape ca durea padurea de vulpi.
Vin de la vanatoarea trupului trecut.
Un cutit rade dracesc in sange.
- Rupe sangele de pe trup, fiara!
Stiu, acum zapada ne-ar putea omori.
M-ar putea omori aceasta zapada iesita din minti.
Stiu, e usor sa fii ucigas
Cand stelele iti umbla prin creier, cuminti.
Poezia e ceea ce se pierde in traduceri.
Poezia e ceea ce se pierde in traduceri.
Viitorul ca hiatironie
Ha-ha-ha
surpriza
Eu ma despart
si de prezent
tot
razand
Dumneavoastra incotro
precinstitelor fete
citește mai mult
Viitorul ca hiatironie
Ha-ha-ha
surpriza
Eu ma despart
si de prezent
tot
razand
Dumneavoastra incotro
precinstitelor fete
cu-aceste
masti
de
contrabanda
Cu-acesti Balcani
pe scara rulanta
Poeme infractionale
