S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Saltand, grierul la tara
Saltand, grierul la tara
Romanta:
De cand astept aici
Facui numaratoarele:
S-au stins vreo zece mii
De stele cazatoare
Si patru licurici.
De citește mai mult
Romanta:
De cand astept aici
Facui numaratoarele:
S-au stins vreo zece mii
De stele cazatoare
Si patru licurici.
De ce nu vii?
E locul plin
De rozmarin
Si levantica
De poti sa faci pe el
Trei iepe, un vitel
Si o vitica.
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa citește mai mult
...Poezia e fringhia
pe care urci la cerul (albastru, fireste! )
pe care cobori in oceanul
tot albastru, fireste!
sa prinzi pestisorul vrajit
(te-ai multumi cu orice peste…)
fringhia cu care
iti infasori gitul slabanog
de poet chinuit –
in loc de colier/
in loc de zgarda/
in loc de guler de blana.
Somn
Somnul ii impinsese ochii
pana dincolo
de geamandura luminii:
de acolo, de sus, visele inchipuiau
o prada bogata.Adormi citește mai mult
Somn
Somnul ii impinsese ochii
pana dincolo
de geamandura luminii:
de acolo, de sus, visele inchipuiau
o prada bogata.Adormi pandind
in licarul acela, ca-ntr-o soapta,
o farama de blandete,
un mugur de iertare.
"nu ma ierta niciodata",
ingaima.
Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune citește mai mult
Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune masti falsificatoare ale sinelui in functie de diferitele situatii.
Lemnul nu este demagogic, nu rade, nu plange.
Lemnul nu doreste sa se infatiseze nimanui.
Lemnul, pur si simplu, este.
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi citește mai mult
Pestera:
Ascundem cate-o taina fiecare
Si-o-nfasuram cu grija in regrete
Ca pe o pluta dornica de soare
In incaperi cu usile secrete.
Si credem ca a noastra-i cea mai grava,
Dar o-gropam mereu tot mai profund
Iar sufletul patruns de-a ei otrava
Se ofileste, zilnic murind.
Se tulbura si visele si dorul
De lucru, de viata si iubire
Esti pestera inchisa unde zborul
Si-ncearca liliecii in nestire.
Cu lacate de-otel e zavorit
Veninul ce o clipa nu-ti da pace
De tine insuti esti cumplit urat
Si-un gest final esti hotarat a face.
Opreste-te! Nu singur vei decide.
Priveste peste arbori, peste munti;
Si floarea pe prapastii se deschide
Si lupul singuratic bea la nunti.
Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.
Poetul are nevoie de singuratate si de iubire.
Drumul:
Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de citește mai mult
Drumul:
Ma opresc in mijlocul de drum
Si ma intreb incotro ma-ndrept
Ma zbat mai ales cand perdeaua de fum
M-opreste si-mi cere sa fiu intelept.
Atunci sunt cu ochii spre soare
Sau undeva spre colturi de stanci
Si ma intreb: in palma oare
Sau printre plopi sunt vai mai adanci.
Inima-mi salta cand este ploaie
Si nu a curs inca pamanul
Si dupa urme vad ca se-ndoaie
Ori bratul drept, ori numai gandul.
Cand ma gadila-n talpa tarana
Bratele-ntind si-mi cresc cand rad
Nu ma opresc nici daca ravna
O ia-naintea lancii cu-n rand.
Iubesc cel mai mult nepamantul
Amestecat cu soare si apa.
Urma lasata n-o-mprastie vantul
Nici stropii de ploaie n-o sapa.
Poem
Nu am nici o putere
si aproape nici forte nu mai am.
Traiesc. Simt asta. Privesc in jur
citește mai mult
Poem
Nu am nici o putere
si aproape nici forte nu mai am.
Traiesc. Simt asta. Privesc in jur
si aud gandul bolborosind.
Deschid gura sa vorbesc dar o
inchid repede de teama
sa nu casc.
Mi-e teama ca nu am sa mai pot
inchide gura niciodata. Tac.
Rotesc in gand inceputuri de gand.
Urmarea e intotdeauna prea lunga - o
adevarata istorie.
Nu las cuvintele sa (se) faca istorie.
Ele sant de trait pentru mine.
Numai timpul se poate trai,
nu si istoria. Istoria este o fiinta
ea insasi, cu viata ei proprie.
O fiinta numai in sine.
Numai timpu-i al nostru.
Traiesc. Simt asta. Vag, vag
de tot, dar simt.