Proba Everestului Ce-o mai fi Doamne spun si asta sa-ti atingi sufletul cu teasta Distihuri rebele

Proba Everestului Ce-o mai fi Doamne spun si asta sa-ti atingi sufletul cu teasta Distihuri rebele

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.

Poezia este însăși viața. E umbra și lumina și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer.

Poezia - regasirea Cuvantului Prin care Dumnezeu a descris Cum vedea el ca va fi lumea.

Poezia - regasirea Cuvantului Prin care Dumnezeu a descris Cum vedea el ca va fi lumea.

Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu citește mai mult

Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu am pusca incarcata cu fantome! Epigrame disponibile

Poezia este cea mai buna portie de fericire pe stomacul gol.

Poezia este cea mai buna portie de fericire pe stomacul gol.

Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana citește mai mult

Tie Priveste si-n jos. E mai putin departe. De aici nu poti cadea. Privirea ajunge la ceea ce vede. Pana acolo distruge totul, isi face loc, iti face loc si tie.

Imi salut ingerul in fiecare zi

imi salut ingerul in fiecare zi
buna dimineata domnule inger ii spun el citește mai mult

Imi salut ingerul in fiecare zi

imi salut ingerul in fiecare zi
buna dimineata domnule inger ii spun el nu-mi raspunde
intotdeauna fac doua cafele una ramane de obicei
neatinsa

il intreb de una de alta in general ma intereseaza
viitorul apropiat

uneori aud o tuse, un sughit,
o soapta peste umarul stang...
degeaba trag cu urechea, vorbeste pe o limba
neinteleasa de mine
sau poate eu o ascult
intr-o cheie gresita

si nici dictionare de limba ingereasca
nu am gasit nicaieri.

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam citește mai mult

Stateam - noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
la fel ca intr-o balanta
si plangeam in hohote. Era frig.
Eram uzi. In oul lor, mortii
dadeau sovaitori din umeri: atata se pricepeau,
atata puteau sa faca si ei, acolo,
in racorosul lor adapost cu mai multe etaje
si prosoape curate pentru oaspeti. Noi, pe un mal,
si ele, umbrele noastre, pe celalalt -
si abia catre seara si-a facut aparitia o faptura
aproape divina, un mic personaj in mai multe culori
la fel ca un mascarici. Era frig, eram uzi
si nu-si mai amintea parola nici unul: cuvantul
pierdut si teribil! S-a prefacut ca plange si el
(sau poate ca nu s-a prefacut! ), a strans intr-o
frunza de ulm cateva mostre din propriile lui lacrimi,
s-a uitat printr-un tub de lemn catre noi
(nu-si mai amintea parola nici unul). "O.K.":
s-a auzit ciripitul sau aproape divin. "Va puteti
intoarce acasa": a ciripit mascariciul. Era frig.
Eram uzi - si fiecare umbra, din motive inca
nedeslusite pana acum, tinea un buchet
de violete proaspete in mana.

Viziune

Ce fericit sunt cand vine o poezie asa ca un inger ce-si cauta aripile printre cuvintele mele.

Ce fericit sunt cand vine o poezie asa ca un inger ce-si cauta aripile printre cuvintele mele.