O, musa! rogu-te de-asta data Sa-mi dai viers cu vrednice cuvinte, Ca sa pociu canta cum inarmata Tiganimea purceasa nainte citește mai mult

O, musa! rogu-te de-asta data Sa-mi dai viers cu vrednice cuvinte, Ca sa pociu canta cum inarmata Tiganimea purceasa nainte Catra-Inimoasa cu vitejie, Vrednic lucru ca lumea sa-l stie... Tiganiada

Octombrie

Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-

vezi-ti durere citește mai mult

Octombrie

Pamantul viseaza oameni
si geme
caini de zapada latra in noi
ca si cum luna-

vezi-ti durere albastra de drum
s-au cocosat orele
de-atatea rugaciuni

pamantul viseaza fructe de aur
cazand
un strut doi struti de speranta—
ca si cum-

da-mi mana da-mi glasul
sa trecem
silaba asta de fum

pe camp
brandusele singuratatii

toamna ca o bivolita
mananca
din inima asta de scrum.

S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa

flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui citește mai mult

S-a agatat
luna de gard?
E o papadie pe apa

flori de cais credeam
ca-i pe tigle
zapada altui secol

stol de fluturi pe iaz
piere batranul
sprijinit in baston

lumanari
se aprind una din alta
un calut alb in zori.

Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.

Poezia este ceea ce se pierde prin traducere.

Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si citește mai mult

Am crescut in acest oras, poezia mea s-a nascut intre deal si rau, si-a luat vocea de la ploaie, si asemeni lemnului care s-a identificat profund cu padurea.

Daca poezia nu rasare la fel de firesc ca o frunza pe un copac, e mai bine sa nu se citește mai mult

Daca poezia nu rasare la fel de firesc ca o frunza pe un copac, e mai bine sa nu se nasca deloc.

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.

Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.

Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.

Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.

O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor citește mai mult

O poezie nu este neapărat obscură pentru că nu ţinteşte să fie populară. Este suficient dacă le este clară celor pentru care este scrisă.

Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune citește mai mult

Omul are multe chipuri.
Lemnul are multe chipuri.
Lemnul nu foloseste nici o strategie.
Lemnul nu se prezinta, nu-si pune masti falsificatoare ale sinelui in functie de diferitele situatii.
Lemnul nu este demagogic, nu rade, nu plange.
Lemnul nu doreste sa se infatiseze nimanui.
Lemnul, pur si simplu, este.