Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit citește mai mult

Oricare femeie care venea in camera lui Fra, habar n-avea ce-o asteapta.
Fra era un tinar de buna credinta, hranit cu spuza notelor
si cu oftatul diejilor si bemolilor, traise in luxul imaginatiei,
slujea timpul foarte precis si cu mult simt gospodaresc,
iar la rindul sau, timpul trecea razant pe linga obrazul lui,
neatingindu-l, doar lasindu-i in urma un tremur de aer rece,
asemanator unei mingii, care te paseaza in goana,
Cite-o blonda, cite-o bruna il mai vizita din cind in cind
fara nici un motiv, care ascundea totusi in coaja lui
ridicolul propriei sale conditii.
Frumusetea lui Fra emana efluvii magnetice,
privirile de cameleon verzi, cu irizatii de pastrav le ademena pe femei
intr-un cerc atit de etans, incit,
daca ar fi dorit apoi sa se sustraga, nu s-ar fi putut comite,
nici o concesie, neexistind nici o fisura.
Ele veneau pe rind, el le conducea condescendent, tinindu-le trena
cu grija intr-o mina, sa nu-i mature cele saizeci si patru de scari, spre mansarda paralelipipedica, semanind mai degraba cu un buncar
decit cu o locuinta.
Toate ramineau surprinse, cind deschizind usa vedeau acolo,
asteptindu-le o statuie cutremurator de frumoasa,
care sta intr-un colt,
intr-un spatiu de pedeapsa. Linistea din jurul ei
era atit de perfect armonizata, ca moleculele de untdelemn, formind o plasma translucida, suav galbuie.

Rod ma voi pierde: si port in gura limba amara: un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al caror pantec citește mai mult

Rod ma voi pierde: si port in gura limba amara: un infinit de trupuri albe mi-am amintit pe-al caror pantec am sperat sa-mi asez tonul unui ideal de perfectiune!

Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.

Poezia este un act politic pentru ca implica spunerea adevarului.

Criza e o capra Nu vreti jalba, nici protap? Criza, insa, vrea...un tap! Distihuri rebele

Criza e o capra Nu vreti jalba, nici protap? Criza, insa, vrea...un tap! Distihuri rebele

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele citește mai mult

Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii,
siluetele lor subtiate prin care poti infige o lama
fara sa curga sange,
castelele pe-o rana prinse in plase de paianjen celeste
si muzeele adapostite in castele dezlipite din poveste
si lipite ca niste abtibilduri pe zambete,
pe flash-urile turistilor, pe zarva pasilor pierduti pe dalele roase,
miros de petrosin si analcid, de amoniac din latrinele
miilor de vizitatori care inabusa intrarile si ingrasa oglinzile
cu zigzagul lor de plastilina, printre atipirile oamenilor de ordine,
printre tufisurile plutind pe volute baroce si cristalul trompetelor,
in alcovurile violei da gamba.
Colind strazile inguste, privesc indelung oamenii. Ma pierd prin campii si pe dealuri,
ma afund in ceata erei eroice, printre steme pentru totdeauna apuse
rupte din trupul infrigurat de puritate.
Figuri de crai se pierd peste coamele orizontului,
se duc si imi apar mai rascolitor in vis,
in tristetea ingrosata ca vinul vechi in ochii deschisi,
indelung sangerandu-mi in creier.

Indelung

Golgota Cuvantului

Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez citește mai mult

Golgota Cuvantului

Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez in mine rastignindu-l

Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
este trup din trupul tau preasfant
de-l rostesc se-nfioreaza gandul
fara tine nu exista niciun gand

Este trup din trupul tau preasfant
viata trece visul insa mai ramane
niciodata azi si maine si oricand
Doamne Iisuse al limbii romane

Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
ii dau viata-n mine rastignindu-l

Mai baiete, mai voinice, N-a ramas alta pe-aice Decit sa-ncarci ghintul bine

Mai baiete, mai voinice, N-a ramas alta pe-aice Decit sa-ncarci ghintul bine

Nuanta

Imi place nespus de Dumneavoastra,
Domnule Brancusi:
Ati venit din inima lucrurilor
Direct in inima Europei,
Fara sa citește mai mult

Nuanta

Imi place nespus de Dumneavoastra,
Domnule Brancusi:
Ati venit din inima lucrurilor
Direct in inima Europei,
Fara sa intrebati pe nimeni.
V-ati asezat vatra si dalta
In ochiul clipei roditoare,
Netinand cont de niciun viscol.
Treptat astrii au inceput sa cante,
Intruchipand Maiastra din sudoare.
Sunteti al plaiului,
Sunteti al zarilor,
Munte care in locul fibrei de granit
Are suflet - poate sa zboare.

In fata zapezii

Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia citește mai mult

In fata zapezii

Treci limpezindu-te-n pimanturi mult intarziata,
Ramasa dintr-o zi de toamna si asteptata-n vremea ceea
Peste campia ca o tabla de diamant si ciocolata,
Pe care cobora spre ziua si se-nalta-n amurg scanteia.

Sa-ntarzie doar prospetimea hotarelor in nesfarsite
Si plopii-albastri, trasi de doua peneluri langa drumul tarii,
Cand peste varful lor va trece cu fluieratul ei subtire,
Intoarsa, mierla primaverii ce nu ne poate da uitarii.