S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Fiecare poem este o biserica in care se-nchina copiii mei nenascuti.
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
Nu exista particula de viata care sa nu poarte in sine poezie
Poezie, daca esti pe cale de disparitie am sa-ti pastrez tezaurul cuvintelor in muzeul sufletului meu.
Poezie, daca esti pe cale de disparitie am sa-ti pastrez tezaurul cuvintelor in muzeul sufletului meu.
Golgota Cuvantului
Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez citește mai mult
Golgota Cuvantului
Doamne Iisuse al limbii romane
iarta-ma ca-ti rastignesc cuvantul
viata trece numai visul tau ramane
il pastrez in mine rastignindu-l
Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
este trup din trupul tau preasfant
de-l rostesc se-nfioreaza gandul
fara tine nu exista niciun gand
Este trup din trupul tau preasfant
viata trece visul insa mai ramane
niciodata azi si maine si oricand
Doamne Iisuse al limbii romane
Iarta-ma ca-ti sangerez cuvantul
ii dau viata-n mine rastignindu-l
E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai citește mai mult
E ziua-n care mama mi-a dat lumina-n ochi, e ziua-n care tata m-a ferit de deochi, e ziua cea mai lunga din anul preadomnesc e ziua mea si-s mandra ca-s om si ca traiesc!
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
Poetul este un evocator, cand il intelegem, suntem tot asa poeti ca el.
Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu citește mai mult
Vanatoarea de taine Voi vana dupa lasarea serii: Cand din stele ies arome Ca din painea sacra a durerii. Eu am pusca incarcata cu fantome! Epigrame disponibile
O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici citește mai mult
O legenda chinezeasca spune ca era odata o lira cu un numar dublu de coarde fata de cele obisnuite. Nici zeii, cat erau ei de zei, nu rezistau sa-i asculte cantecul suprem ca frumusete, iar muritorii cu timpane inadecvate il auzeau ca zgomot, fara sa-i perceapa melodia.Enervati, zeii i-au poruncit celui care o faurise sa despice lira in doua, iar mesterul a trebuit sa se supuna. Dupa aceea, zeii ascultau cand o parte a lirei, cand alta, nereusind sa lege jumatatile cantecului.
Poezia lui Eminescu este ca lira din legenda: tradusa, trezeste in cine nu-i cunoaste limba o nedumerire deceptionata: oare ce o fi in ea atat de extraordinar? Pe de alta parte, noi, care-i putem asculta cantecul integral, suntem oare demni de sansa asta? ....
Poezia lui Eminescu, extraordinara si trista de presimtirea propriei singuratati, pare sa fi ramas prizoniera in limba ei de o frumusete unica. Ar trebui sa o ascultam si sa ne bucuram de ea, cat nu e prea tarziu pentru noi ca muritori, caci lira, dinspre partea ei, are in fata eternitatea.
