S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Ne imbracam in fiecare zi in corpul nostru, ca intr-un limbaj deprins de prea multa vreme, invatand totodata aventura sacrificiala citește mai mult
Ne imbracam in fiecare zi in corpul nostru, ca intr-un limbaj deprins de prea multa vreme, invatand totodata aventura sacrificiala a diferentei. Tratat despre corp, 2010
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea citește mai mult
Valul reflecta lumina zilei (Wittgenstein). Corpul nostru, ca un val straveziu, care camufleaza cu grija fiinta noastra cea adevarata, cea numenala, cea revelatorie. Tratat despre corp, 2010
Gloria corpului acestuia ce se smulge cu greu din somn si din oglinzi, din propriile iluzii si din isteria duratei, citește mai mult
Gloria corpului acestuia ce se smulge cu greu din somn si din oglinzi, din propriile iluzii si din isteria duratei, jinduind o beatitudine imposibila, inventandu-si boli predestinate si un trecut ostentativ.
Corpul nostru - o ciorna definitiva. Tratat despre corp, 2010
Corpul nostru - o ciorna definitiva. Tratat despre corp, 2010
Nebunia celulelor, demonia carnii dezlantuite, fata cu legea morala, atat de straina de intunericul trufas al corpului. Tratat despre corp, citește mai mult
Nebunia celulelor, demonia carnii dezlantuite, fata cu legea morala, atat de straina de intunericul trufas al corpului. Tratat despre corp, 2010
Atat de ireal, atat de nesigur pe el, corpul acesta neincetat adulat si hulit - limita fragila, derizorie intre constiinta citește mai mult
Atat de ireal, atat de nesigur pe el, corpul acesta neincetat adulat si hulit - limita fragila, derizorie intre constiinta mea si lume. Tratat despre corp, 2010
Corpul - isi cultiva cu dibacie anxietatile si isi dramuieste melancoliile. Tratat despre corp, 2010
Corpul - isi cultiva cu dibacie anxietatile si isi dramuieste melancoliile. Tratat despre corp, 2010
Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: citește mai mult
Cu visele inchegate in jurul pleoapelor, cu algele surasurilor incolacite in coltul buzelor, ne recunoastem mereu in propriul nostru corp: dupa mers, dupa gesturile timide, dupa viata improvizata pe care o traim taras-grapis
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele citește mai mult
Si el, corpul nostru, ne stie; mereu se apleaca deasupra paginii scrise, ne priveste pe sub pleoape, ne adulmeca spaimele si frustrarile, ne surade: din oglinzi si din vise. Tratat despre corp, 2010
