S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
La un banchet trebuie să mâncăm cu înţelepciune, dar nu prea bine şi să conversăm bine, dar nu prea înţelept.
La un banchet trebuie să mâncăm cu înţelepciune, dar nu prea bine şi să conversăm bine, dar nu prea înţelept.
Radioul mi-a vrăjit copilăria. Îi ascultam pe Beligan, Birlic, Vraca, Giugaru, ghemuită alături de bunicul meu. Trăgeam scăunelul mai aproape citește mai mult
Radioul mi-a vrăjit copilăria. Îi ascultam pe Beligan, Birlic, Vraca, Giugaru, ghemuită alături de bunicul meu. Trăgeam scăunelul mai aproape când se anunţa "Teatru la Microfon". Fascinaţi ne imaginam scena acţiunii; mister, suspans, aventură. Forţa imaginaţiei este imbatabilă, aşa se explică probabil dezamăgirea in faţa ecranizărilor după un roman cunoscut.
O diplomaţie adâncă trebuie adesea să ia înfăţişarea celei mai extreme simplităţi, după cum uneori curajul se înfăţişează sub aparenţa citește mai mult
O diplomaţie adâncă trebuie adesea să ia înfăţişarea celei mai extreme simplităţi, după cum uneori curajul se înfăţişează sub aparenţa unei timidităţi modeste.
Am nevoie de poezie pentru a spune ceea ce nu poate fi spus.
Am nevoie de poezie pentru a spune ceea ce nu poate fi spus.
Cine e modest în dorinţe e bogat în mulţumire.
Cine e modest în dorinţe e bogat în mulţumire.
Reumatism. Pe Matusalem îl dureau genunchii la fiecare schimbare de epocă.
Reumatism. Pe Matusalem îl dureau genunchii la fiecare schimbare de epocă.
Stăm bine! Basmele au încă finaluri optimiste.
Stăm bine! Basmele au încă finaluri optimiste.
Sunt evreii un neam orgolios? Evident... Şi totuşi niciun popor nu s-a biciuit pe sine însuşi cu mai multă sălbăticie, citește mai mult
Sunt evreii un neam orgolios? Evident... Şi totuşi niciun popor nu s-a biciuit pe sine însuşi cu mai multă sălbăticie, niciun popor nu şi-a mărturisit cu mai multă cruzime păcatele reale sau imaginare, nimeni nu s-a pândit mai aspru şi nu s-a pedepsit mai rău.
Unii dramaturgi sunt uitaţi repede. Alţii au "onoarea" de a fi fluieraţi mai multe generaţii.
Unii dramaturgi sunt uitaţi repede. Alţii au "onoarea" de a fi fluieraţi mai multe generaţii.
