Priviţi la Edith Piaf, această făptură gingaşă, cu mâini ca ale şopârlelor dintre ruine. Priviţi-i fruntea napoleoniană, ochii săi de oarbă care şi-a regăsit vederea. Te întrebi, cum va cânta? Cum va reda ce simte? Cum vor putea ieşi din pieptul ei plăpând marile tânguiri ale nopţii? Şi iată că ea cânta sau, asemenea privighetorii, primăvara, îşi caută cântecul ei de dragoste.
S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Cine vorbeşte mult spune şi multe minciuni.
Cine vorbeşte mult spune şi multe minciuni.
Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine.
Fii totdeauna cu Dumnezeu, dacă vrei ca Dumnezeu să fie totdeauna cu tine.
Cei care fac plajă şi cei care strâng fânul sunt legaţi prin acelaşi gând: să fie soare.
Cei care fac plajă şi cei care strâng fânul sunt legaţi prin acelaşi gând: să fie soare.
Poţi da fără iubire, dar nu poţi iubi fără dăruire.
Poţi da fără iubire, dar nu poţi iubi fără dăruire.
Un medic nepriceput este tot atât de rău ca un ucigaş.
Un medic nepriceput este tot atât de rău ca un ucigaş.
Eu am găsit un foarte bun mijloc de a prelungi viaţa, anume de a nu mă teme de moarte.
Eu am găsit un foarte bun mijloc de a prelungi viaţa, anume de a nu mă teme de moarte.
În paradox, raţiunea se anulează pe ea însăşi; şi-a deschis graniţele şi nu mai poate opri năvala erorilor palpitante, a citește mai mult
În paradox, raţiunea se anulează pe ea însăşi; şi-a deschis graniţele şi nu mai poate opri năvala erorilor palpitante, a erorilor care zvâcnesc.
Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte citește mai mult
Nu există o artă adevărată fără o mare doză de banalitate. Aceea care recurge în mod constant la insolit oboseşte repede, nimic nefiind mai insuportabil decât uniformitatea excepţionalului.
Un copac desfrunzit, care se incapataneaza sa freamate.
Un copac desfrunzit, care se incapataneaza sa freamate.
