Cine n-are nici o nostalgie si nu s-a legat de nici un lucru atât de mult încât să regrete că timpul i l-a smuls, nu mi se pare însetat de progres. Mi se pare sărac, şi atât. Chiar dacă îi e mai uşor sa trăiască fără bagaje. Amintirea şi speranţa ne modelează în aceaşi măsură, iar prezentul, pentru a fi adevărat, nu poate fi nici orb, nici surd.