S-ar putea să-ți placă / Vezi toate maxioms
Sta acum ca o stanca care se straduie sa cada ucigator peste altii si, in truda ei, se sfarama.
Sta acum ca o stanca care se straduie sa cada ucigator peste altii si, in truda ei, se sfarama.
Scriitorul este inginerul sufletului uman.
Scriitorul este inginerul sufletului uman.
Urechea este singurul scriitor adevarat si singurul cititor adevarat.
Urechea este singurul scriitor adevarat si singurul cititor adevarat.
Stim prea mult si suntem convinsi de prea putin. Literatura noastra este un substitut pentru religie si prin urmare este citește mai mult
Stim prea mult si suntem convinsi de prea putin. Literatura noastra este un substitut pentru religie si prin urmare este religia noastra.
Pentru cineva care scrie fictiune pentru a activa imaginatia si inconstientul, este esential sa fie liber.
Pentru cineva care scrie fictiune pentru a activa imaginatia si inconstientul, este esential sa fie liber.
De ce am scris ? Pentru ca am considerat ca viata nu ma satisface.
De ce am scris ? Pentru ca am considerat ca viata nu ma satisface.
Literatura este arta de a scrie ceva ce va fi citit de doua ori; jurnalismul a ceea ce va fi citește mai mult
Literatura este arta de a scrie ceva ce va fi citit de doua ori; jurnalismul a ceea ce va fi citit o singura data.
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea citește mai mult
Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea nu descoperea o modalitate de expresie. El se regasise. Lucreaza acum febril. Aduna fise pentru o alta nuvela, pregateste - abia intors in tara - material pentru un volum. Dupa silueta grigoresciana a Sultanicai, el schiteaza peisajul intunecat al mahalalei Vitanului, cartierele noroioase si triste din preajma gradinei Icoanei, amintind, in liniile desenului, peisajul de la Filantropia al lui Luchian. Senzatia apasatoare a unei realitati vrajmase il urmareste pe Zobie, in Iancu Moroi, in Milogul, cu unele accente de un verism crud. Sfarsitul crancen al Colibei si al lui Miu, finalul atroce al sindrofiei din casa directorului din Ministerul Finantelor, deziluziile de adolescent ale Bursierului, drama ereditatii, in Liniste, mastile grotesti din Inainte de alegeri, noaptea de palestre din casa cinicului Candian si frumusetea intunecata a Sasei Malerian, agonia lui Hagi-Tudose, - figurile nuvelelor lui Delavrancea se vor decupate dintr-o lume a parazitilor, in mijlocul careia se zbate sufletul inca viu, inca necorupt cu totul, al lui Iorgu Cosmin. Viziunea sumbra a epicii lui Delavrancea (la care se va adauga cea hieratica, din tripticul dramatic) e profund realista. Mesajul ei (concentrat in lapidarul final la Parazitii) era rascolitor pentru epoca. El era deliberat, caci, inca inainte de a fi publicat primul sau volum, Delavrancea spunea intr-o scrisoare ca intentioneaza sa infiinteze documente vii din epoca noastra, care vor sluji istoricilor cand vor incerca sa faca tabloul societatii de azi.
Literatura e un om fara mila.
Literatura e un om fara mila.
