Campia mare ca cerul, nu are sfarsit. Vine trenul Principessa, 2003

Campia mare ca cerul, nu are sfarsit. Vine trenul Principessa, 2003

Urechea este singurul scriitor adevarat si singurul cititor adevarat.

Urechea este singurul scriitor adevarat si singurul cititor adevarat.

Literatura, ca si florile, ca si holdele, este o interferenta divina intre darurile cerului si conditiile pamantului.

Literatura, ca si florile, ca si holdele, este o interferenta divina intre darurile cerului si conditiile pamantului.

In literatura ca si in dragoste suntem uimiti de ceea ce aleg altii.

In literatura ca si in dragoste suntem uimiti de ceea ce aleg altii.

Primii ani ai noului mileniu incearca si identificarea unui drum cit mai original, pentru un nou val al prozatorilor. Una citește mai mult

Primii ani ai noului mileniu incearca si identificarea unui drum cit mai original, pentru un nou val al prozatorilor. Una dintre principalele particularitati ale textului, in acceptia acestora, -tine de re-asezarea relatiei clasice autor-narator, care face ca naratiunea sa se apropie, periculos, de evenimentul imediat istoric, cunoscut in maniera biografica si transpus, cel mai adesea, intr-o "nuditate" dezarmanta.

Deodata printre scrisori rasare un patratel cenusiu, unul dintre acelea, dupa care niciodata nu mai scrie soldatul. Pe pod se citește mai mult

Deodata printre scrisori rasare un patratel cenusiu, unul dintre acelea, dupa care niciodata nu mai scrie soldatul. Pe pod se lasa o liniste adinca si numai piriiasul murmura incet, stingherit. Lelea Artina albi ca varul, abia sopteste: Maica precisa a cui sa fie?

Scriitorul care nu coboara in profunzime, ramane intotdeauna la suprafata.

Scriitorul care nu coboara in profunzime, ramane intotdeauna la suprafata.

Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea citește mai mult

Sultanica, desi bucata de debut, nu poarta stigmatele inerente. Maturitatea mijloacelor, mladierea limbii muntenesti, autenticitatea tablourilor si figurilor, surprind. Delavrancea nu descoperea o modalitate de expresie. El se regasise. Lucreaza acum febril. Aduna fise pentru o alta nuvela, pregateste - abia intors in tara - material pentru un volum. Dupa silueta grigoresciana a Sultanicai, el schiteaza peisajul intunecat al mahalalei Vitanului, cartierele noroioase si triste din preajma gradinei Icoanei, amintind, in liniile desenului, peisajul de la Filantropia al lui Luchian. Senzatia apasatoare a unei realitati vrajmase il urmareste pe Zobie, in Iancu Moroi, in Milogul, cu unele accente de un verism crud. Sfarsitul crancen al Colibei si al lui Miu, finalul atroce al sindrofiei din casa directorului din Ministerul Finantelor, deziluziile de adolescent ale Bursierului, drama ereditatii, in Liniste, mastile grotesti din Inainte de alegeri, noaptea de palestre din casa cinicului Candian si frumusetea intunecata a Sasei Malerian, agonia lui Hagi-Tudose, - figurile nuvelelor lui Delavrancea se vor decupate dintr-o lume a parazitilor, in mijlocul careia se zbate sufletul inca viu, inca necorupt cu totul, al lui Iorgu Cosmin. Viziunea sumbra a epicii lui Delavrancea (la care se va adauga cea hieratica, din tripticul dramatic) e profund realista. Mesajul ei (concentrat in lapidarul final la Parazitii) era rascolitor pentru epoca. El era deliberat, caci, inca inainte de a fi publicat primul sau volum, Delavrancea spunea intr-o scrisoare ca intentioneaza sa infiinteze documente vii din epoca noastra, care vor sluji istoricilor cand vor incerca sa faca tabloul societatii de azi.

Un critic, care merita absolut acest nume, nu trebuie sa fie decat un analist fara tendinta, fara preferinta, fara pasiune, citește mai mult

Un critic, care merita absolut acest nume, nu trebuie sa fie decat un analist fara tendinta, fara preferinta, fara pasiune, si, ca un expert in tablouri, sa nu aprecieze decat valoarea artistica a obiectului de arta ce i se infatiseaza.