Maxioms Pet

X

Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid.

Trimite prin:

Maxioms de Emil Cioran

  ( comentarii )
  10  /  11  

Rostul muzicii este sa ne mangaie de ruptura de natura, iar gradul slabiciunii pentru ea indica distanta noastra de originar.

Rostul muzicii este sa ne mangaie de ruptura de natura, iar gradul slabiciunii pentru ea indica distanta noastra de originar.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Muzica,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  22  /  12  

Cand, furios ca te-ai obisnuit prea mult cu tine insuti, incepi sa te detesti, iti dai imediat seama ca e citește mai mult

Cand, furios ca te-ai obisnuit prea mult cu tine insuti, incepi sa te detesti, iti dai imediat seama ca e mai rau ca inainte, ca a te uri intareste si mai mult legaturile cu tine insuti.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Opinie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  12  /  28  

Bibliotecile, la fel ca si carciumile, sunt fruct al plictiselii, nimeni nu citeste pentu a sti, ci pentru a uita.

Bibliotecile, la fel ca si carciumile, sunt fruct al plictiselii, nimeni nu citeste pentu a sti, ci pentru a uita.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Literatura,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  57  /  36  

Timpul este un surogat metafizic al marii.

Timpul este un surogat metafizic al marii.

  ( comentarii )
  2  /  4  

Un om fericit descifreaza el ceva in intinderile marine ca si cum marea ar fi facuta pentru oameni.

Un om fericit descifreaza el ceva in intinderile marine ca si cum marea ar fi facuta pentru oameni.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Om,
Trimite prin:
Maxioms Web Pet