Maxioms Pet

X

Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid.

Trimite prin:

Maxioms de Emil Cioran

  ( comentarii )
  8  /  14  

Cand nici chiar muzica nu ne poate mantui,in ochi ne sclipeste un pumnal: nimic nu ne mai imboldeste,in afara de citește mai mult

Cand nici chiar muzica nu ne poate mantui,in ochi ne sclipeste un pumnal: nimic nu ne mai imboldeste,in afara de fascinatia crime.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Muzica,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  9  /  17  

Diferentele dintre filozofii antici si cei moderni, atat de frapante si de defavorabile ultimilor, pleaca din faptul ca acestia au citește mai mult

Diferentele dintre filozofii antici si cei moderni, atat de frapante si de defavorabile ultimilor, pleaca din faptul ca acestia au filozofat la masa de lucru, la birou, pe cand aceia in gradini, in piete sau la cine stie ce margine de mare.

  ( comentarii )
  12  /  6  

Cu cat stim mai mult despre noi, cu atat indeplinim cerintele unei igiene, care consista in realizarea transparentei organice, de citește mai mult

Cu cat stim mai mult despre noi, cu atat indeplinim cerintele unei igiene, care consista in realizarea transparentei organice, de atata puritate, vedem prin noi, ajungi astfel sa asisti la tine insuti.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Sfat,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  16  /  15  

Cand stii absolut sigur ca totul este ireal, nu vad realmente de ce te-ai obosi s-o dovedesti.

Cand stii absolut sigur ca totul este ireal, nu vad realmente de ce te-ai obosi s-o dovedesti.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Absolut,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  19  /  23  

Am toate defectele celorlalti si totusi ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil.

Am toate defectele celorlalti si totusi ceea ce fac acestia mi se pare inadmisibil.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Defecte,
Trimite prin:
Maxioms Web Pet