Maxioms Pet

X

Emil Cioran

Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte fără să ceară cetățenia franceză.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente. Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune, ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei. Varianta definitivă a Îndreptarului (rămasă inedită până în 1991) a fost încheiată în 1945, anul în care Cioran s-a stabilit definitiv în Franța. După retragerea cetățeniei române de către autoritățile comuniste a trăit la Paris ca apatrid.

Trimite prin:

Maxioms de Emil Cioran

  ( comentarii )
  55  /  58  

Sublimul e o criza temporala a eternitatii.

Sublimul e o criza temporala a eternitatii.

  ( comentarii )
  13  /  20  

Femeia ce priveste spre ceva ofera o imagine de o rara trivialitate, ochii melancolici te invita, dimpotriva, la o distrugere citește mai mult

Femeia ce priveste spre ceva ofera o imagine de o rara trivialitate, ochii melancolici te invita, dimpotriva, la o distrugere aeriana, si setea de impalpabil pe care ti-o satisface funebrul si parfumatul lor azur te impiedica sa mai fii tu insuti.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Femeie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  24  /  22  

O fiinta pe calea unei spiritualizari complete nu mai e capabila de melancolie, fiindca nu se mai poate abandona in citește mai mult

O fiinta pe calea unei spiritualizari complete nu mai e capabila de melancolie, fiindca nu se mai poate abandona in voia ondulatiilor capricioase.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Credinta,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  17  /  7  

O detasare completa de lucruri nu trebuie sa ne permita mai mult de ceea ce ar fi emotiile unui idiot.

O detasare completa de lucruri nu trebuie sa ne permita mai mult de ceea ce ar fi emotiile unui idiot.

de Emil Cioran Găsit in: Citate despre Opinie,
Trimite prin:
  ( comentarii )
  7  /  16  

N-ar trebui sa scriem carti decat pentru a spune in ele lucruri pe care n-am indrazni sa le marturisim nimanui.

N-ar trebui sa scriem carti decat pentru a spune in ele lucruri pe care n-am indrazni sa le marturisim nimanui.

Maxioms Web Pet