Ioan Slavici

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Șiria, județul Arad — d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, județul Vrancea) a fost un scriitor și jurnalist român.
A fost al doilea copil al cojocarului Sava Slavici și a Elenei Slavici (născută Borlea). A frecventat școala greco-ortodoxă din satul natal, gimnaziul maghiar din Arad și a urmat cursurile Liceului din Timișoara.

Debutează în Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău. Împreună cu Eminescu pune bazele Societății Academice Sociale Literare România Jună și organizează, în 1871, Serbarea de la Putna a Studențimii române din țară și din străinătate. La finalul anului 1874, se stabilește la București, unde este secretar al Comisiei Colecției Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale și G. Coșbuc, editează revista Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua și Gazeta Bucureștilor. Premiul Academiei Române (1903).