Octavian Paler

Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si,la citește mai mult

Marea loveste digul pe care in seara aceea
n-am avut curajul sa mergem pana la capat. Piatra uda
luneca si,la un pas de noi, era rupta. Daca eram neatenti,
ne puteam prabusi in apa ce fierbea dedesupt.
Dar am fost atenti. Ca totdeauna. Atat de atenti
incat intr-o zi vom renunta sa mai patrundem pe dig.
Ne vom multumi sa ne-aducem aminte de el,
apoi ne vom aduce aminte mai rar
si il vom uita in cele din urma,
vom uita ca-ntr-o seara eram poate hotarati sa mergem la capat.
Acum chiar daca as merge pe dig,
nu mai pot s-o fac decat singur. Pot aluneca
sau pot inainta curajos. E totuna.
Si-as vrea sa uit in ce zi ma aflu, in ce an si unde,
sa ascult marea lovindu-se intr-una de dig, sa ma intreb
cine sunt, ce varsta am si ce caut aici.
Si de ce m-am oprit in fata acestui dig,
ca si cum l-as cunoaste?

Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.

Drumul care duce spre noi insine duce in mod obligatoriu si spre ceilalti.

Drumul care duce spre noi insine duce in mod obligatoriu si spre ceilalti.

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde s-ar putea sa fie ultima oara cand citește mai mult

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.

Nu exista desavarsire, exista, oricum, drumul spre ea.

Nu exista desavarsire, exista, oricum, drumul spre ea.