Petre Anghel

Am inteles ca ramane, dupa fiecare zi, un gand neimplinit. Si e bine sa te scoli a doua zi cu citește mai mult

Am inteles ca ramane, dupa fiecare zi, un gand neimplinit. Si e bine sa te scoli a doua zi cu mintea limpede, sa-l cauti si sa vezi daca nu cumva a incoltit. Te apleci asupra lui - ca un fir de grau - si-l asculti. Maine poate sa fie mare. Pentru astazi ajunge ca l-ai semanat.

O femeie, chiar daca are obligatii fata de sot, nu-si pierde dreptul sa fie iubita si nici nu trebuie sa citește mai mult

O femeie, chiar daca are obligatii fata de sot, nu-si pierde dreptul sa fie iubita si nici nu trebuie sa renunte la ceasurile in care poate fi singura, gata sa uite de lume, sa uite de ea, sa uite de toate cele pe care viata i le-a legat.

Povestea este sinteza mitului, iar mitul este mai adevarat decat realitatea, intrucat realitatea este efemera, concreta si limitata, este carne citește mai mult

Povestea este sinteza mitului, iar mitul este mai adevarat decat realitatea, intrucat realitatea este efemera, concreta si limitata, este carne si sange, in timp ce povestea este eterna, fiindca deasupra ei pluteste spiritul. Iar spiritul este cel care care desparte lumina de intuneric, pamantul de ape, apele sarate de cele curgatoare, cele de deasupra Pamantului de cele de sub pamant.

Femeia este viata insesi, este fiinta vizibila si pipaibila a creatiei divine. Ea este leaganul vietii si stimul permanent pentru citește mai mult

Femeia este viata insesi, este fiinta vizibila si pipaibila a creatiei divine. Ea este leaganul vietii si stimul permanent pentru partenerul de viata. In aparent slaba, are resurse nesfarsite fizice si psihice. Puternica in fata greutatilor vietii cu o forta de rezistenta fara egal si demonstreaza competenta in oricare dintre indeletnicirile umane: fiica, femeie sau mama. Este coroana cea mai de pret a barbatului.

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care citește mai mult

Inima de portelan:

Numai doi intr-un castel infim
Pe care nici o umbra nu-l mai sparge
La ceasu-n care e ales sa fim
Cu-o dragoste peste catarge.

Iata drumul nu vine sau astazi vine
Ca si cand n-am scapa de apus
Nici tu nici eu, dar se cuvine
O intrebare fara raspuns.

Dorul s-a aprins intr-o idee
Si nici o lacrima nu-l stie stinge
Chiar daca vorbele o sa-l incheie,
Calcand, tacut, va mirosi a sange.

Si daca nu mai e scapare-n fuga
Si am uitat sa stiu cat tine-un an,
Coboara mana pana nu alunga
Spaima inimii de portelan.