Maxioms de Petru Ionescu
Nu blestemul, nu uneltirile, nu dusmania, nu rautatea, nu prostia, nu lacomia, nu smecheria, nu, nu defectele sau descurcarerile altora... citește mai mult
Nu blestemul, nu uneltirile, nu dusmania, nu rautatea, nu prostia, nu lacomia, nu smecheria, nu, nu defectele sau descurcarerile altora... nu mitocania vecinului, nu raceala nevestei, nu nerecunostinta copilului, nu tradarea prietenului, nu ura prostului sau saracului si nici dispretul desteptului ori bogatului, nu, nici una din astea nu-l deranjeaza, damneaza si paveaza- ci doar nepasarea lui fata de toate astea
El e singur, da’ nu va lasa sa se-nteleaga asta niciodata.
El e singur, da’ nu va lasa sa se-nteleaga asta niciodata.
Ajungi sa te temi ca ceea ce scrii acum vei trai mai tarziu, ca minciunile se vor adeveri si adevarurile citește mai mult
Ajungi sa te temi ca ceea ce scrii acum vei trai mai tarziu, ca minciunile se vor adeveri si adevarurile vor minti a la Macbeth, pentru ca ce-ai scris in trecut te-a luat in primire in prezent
Si daca ea si numai ea ti s-ar ivi-n cale ori de cate ori mergi aiurea de unul singur, oare-ai citește mai mult
Si daca ea si numai ea ti s-ar ivi-n cale ori de cate ori mergi aiurea de unul singur, oare-ai opri-o si-ai deveni-n sfarsit fericit…? …Sau dimpotriva, ti-ai vedea cu sfintenie de drum, suferinta ta capatand pe loc stralucire?!
