Un proverb scurt poate valora mai mult decat un discurs lung

Poate chiar inainte de a deprinde tainele scrisului si ale cititului, am apelat la proverbe sau zicale, auzite de la “cei mari”. Si chiar daca nu stiam prea bine ce inseamna, “sunau” oricum foarte interesant si adesea amuzant.

Definite ca “scurte enunturi, exprimand un sfat popular, un adevar de bun simt sau din experienta si devenite obisnuite, expresii (devenite) populare”, proverbele cuprind experiente de secole, adunate in doar cateva cuvinte (de obicei o propozitie sau fraza) dar atat de pline de semnificatii si intelesuri, intelepciune si adevaruri profunde, exprimand intr-o forma simpla, concisa, adesea metaforica, uneori ironica sau chiar contradictorie, o invatatura, un sfat, o pilda.

Fiecare dintre cei care cititi acum aceste randuri, ati utilizat in conversatiile sau discursurile voastre, un proverb, o zicala, pentru a completa sau sustine o argumentare, o explicatie sau, pur si simplu, pentru a-i da un “aer” mai interesant.

Conform ultimelor descoperiri, noi am avea doua creiere (se stie de acum ca, de fapt, creierul nostru are doua parti) care nu vorbesc aceeasi limba. Unul prefera matematica si stiintele, celalalt pictura si muzica, unul utilizeaza limbajul ratiunii, celalalt al emotiei. Cu cat un mesaj se adreseaza acestui creier emotional, cu atat mai mult are sanse sa fie retinut.

Proverbele par sa fi fost scrise special pentru creierul nostru emotional: frazele sunt scurte si melodioase si suna ca un cantec, de unde si usurinta de a fi memorate. Ele ilustreaza cu culoare un mod de a gandi, un eveniment, o actiune, un caracter.

Proverbele au o istorie lunga, sunt vestigii ale altor timpuri dar sunt mereu actuale, continuand sa ocupe un loc important in limba moderna.